Aghiutza.com | Umor calificat

Fizica cuantică nu a prezis că congresul PSD va avea loc la Romexpo. Și nici că propoziția anterioară va avea două cacofonii. A prezis, în schimb, că Oana Zăvoranu.

Preambul
Mirel și Vincențiu sunt hipsteri. O ard în Control, au insignă cu statement volițional (”Fute-o, bă!”), ascultă melodii despre care nici autorii lor nu știu că există și au un trecut cel puțin întunecat. Mai întunecat chiar decât rectul lui Darth Vader.

Mirel e din Râmnicu Sărat. În copilărie, când își petrecea vacanțele de vară la bunici, a molestat sexual o pagină din Libertatea uitată utilitar pe oala cu lapte. Au rezultat două rubrici gemene la secțiunea de sfaturi de futai ale Alinei Plugaru, pentru care încă plătește pensie alimentară. A ajuns la facultate în București, unde Vincențiu.

Vincențiu e din București. Taică-su nu e alcoolic, mă-sa nu e curvă, el e futut grav la cap. S-a trepanat definitiv când gagică-sa și-a schimbat din greșeală statusul de pe facebook din “In a relationship with Vincențiu” în “Mi-am tras-o cu tot Pantelimonul, imbecilule!”. I-a dat follow pe twitter lui My_Rel și, fără să-și dea seama, #haisăneadunămîncontrolnuavemnevoiedelubrifiant.

Mircea Solcanu era plecat din oraș
După prima bere, fără alcool, dar cu lămâie înfiptă în gâtul sticlei, Vincențiu i-a mărturisit lui Mirel că lumea e de căcat, moment în care lumea s-a ridicat de la masă și l-a dat cu capul de perete până când peretele s-a gravat cu Vincențiu.
Vincențiu: “Coaie, noi ar trebui să facem lucruri.”
Mirel: “Hai să facem un grup pe facebook.”

Oana Zăvoranu
În miezul nopții, Pepe tocmai a realizat că nu are blog și l-a înjurat, instinctiv, pe zoso.
Pepe: “Fă! Mă duc să mă piș.”
Oana: “Pișă-te în fiolă, să purtăm fiolele la gât ca Angelina și Billy Bob.”

Lucian Mândruță
Lucian Mândruță nu e în povestea asta, așa că a scris un articol în Dilema Veche în care s-a eschivat să vorbească despre cum nu e în povestea asta.

Înapoi la Oana
Oana: “Cântă-mi ceva.”
Pepe: “E o găină moartă pe mașina ta.”
Un cititor derutat al blogului aghiutza.com: “Să-mi bag pula!”

Cu 15 minute înainte
Vincențiu: “Hai să aruncăm o găină moartă pe mașina Oanei Zăvoranu și să scriem pe twitter despre asta.”
Mirel: “În apărarea mea, pe atunci fata de la pagina 5 era Simona Sensual.”
Casierița de la nonstop: “Doriți să înscriem traiectul dumneavoastră consumist într-o paradigmă pecuniară funest-bionomică?”
Vincențiu: “Păi…”
Casierița de la nonstop: “Adică doriți și o pungă în care să puneți găina, boule?”

Mașina Oanei Zăvoranu
Pe mașină zace trândav o carcasă de pui mort. Pandele Zamfirescu, polițist de proximitate, remarcă.

Dan Diaconescu
“Pandele, futu-ți rasa mă-tii, ți-am dat și ieri numărul Oanei Zăvoranu!”

Pandele
“Doamna Pepe?”

Oana
Oana: “Pepe, trezește-te repede, că mooor! Mama face iar voodoo. Pișă-te!”
Pepe: “Pepe. Ăăă? Credeam că am mai discutat despre asta. Eu mă duc la biserică săptămânal. Nu te fut de plăcere, ci pentru că așa a zis popa: Futu-ți nevasta aia să-ți fut, amin!”

Aproape de deznodământ
Oana și Pepe s-au pișat în sticle de plastic și au turnat pe mașină ca să contracareze vrăjile galinacee.

Deznodământ
Ponta a fost ales președinte al PSD. Ion Iliescu a ieșit la grătar cu Nina și învârte o pulpă de pui. Mirel și Vincențiu se întreabă cine dracu’ e Iliescu ăsta.

(Imagine: www.paultempleton.co.uk)

Dan Gingie este, prin excelenţă, proprietar de Hyundai Tucson. Locuieşte în Pantelimon şi istoria va consemna că în data de 25 aprilie 2009, seara, nu a mai ajuns la chioşc să cumpere ţigări. Cum s-a întâmplat?

20:03
Proaspăt ghiftuit cu sarmale neîncălzite, rămase de la Paşte, Dan se uită la un meci de Liga I, neştiind că partida nu începuse încă. Primul şoc a fost când televizorul a început să se învălureze în faţa ochilor săi. “Ceraselo, e cutremur! Repede, aruncă copilul pe geam şi dă-i o palmă lu’ mă-ta, că iar mi-a fumat ţigările!”. “Nu e nici un cutremur, impotentule, îţi clatini tu capul de colo-colo!”, îi răspunde din prag, plictisită, nevasta. Dan se calmează, se uită incredul la soție, apoi se înfundă în fotoliu și schimbă canalul, neştiind că îi tăiaseră cablul în urmă cu două săptămâni.

20:12
Dan picoteşte în fotoliu. Sforăie aritmic. La un moment dat horcăie gros, se sperie și cade. “Ceraselo, e cutremur! Repede, dă-ţi două palme, arunc-o pe mă-ta pe geam şi trimite-l pe-ăla micu’ după ţigări!”. “Nu e nici un cutremur, impotentule, ai căzut tu din fotoliu”, oftează nevasta din bucătărie. Dan se aşază în coate şi, orbit de lustră, îşi pune mâinile la ochi, neştiind că becul e ars.

20:16
Dan este în baie. De pe balcon, nevasta îl aude gâtuit de groază: “Ceraselo, e cutremur!!! Repede, aruncă uşa pe geam, ascunde copilul sub mă-ta şi sună-l pe varul Nicu, că ai uitat să-l suni de Paşte!”. “Nu e nici un cutremur, impotentule, te pişi tu iar pe lângă. Boule!”, strigă tracasată nevasta în timp ce întinde rufele. Dan îşi dă seama că soţia are dreptate şi îşi reia activitatea micţională, neştiind că nu se mai află de mult în baie.

20:18
Blocul începe să se zguduie. Nevasta sare pe geam. Soacra fuge după ţigări. Copilul îl sună pe vărul Nicu şi îi urează Paşte fericit. Adrian Păunescu îi dă două palme lui Dan şi opinează doct: “Cred că a închis la magazin”, neştiind ce dracu’ caută în apartamentul familiei Gingie.

(Imagine: www.teamsputnik.co.uk)

În San Francisco, un corporatist mai exaltat decât Traian Ungureanu în fața unui nud dorsal al lui Băsescu se pișă pe întuneric. În Sydney, o hipioată mai uscată sub centură decât o prună lăsată în soare se cacă pe întuneric. În România, eu îmi văd degetele pe tastatură datorită becului ostentativ aprins. Pentru că în fiecare ultimă sâmbătă a lunii martie e Earth Hour și pentru că mie mi se rupe programatic de demersul lor. Pentru că bășina pe care o dai pe întuneric e la fel de împuțită și poluantă ca bășina dată la lumina unui bec de 200 de wați. Pentru că trebuie să fii cel puțin cretin cu certificat de garanție nelimitată ca să stai în beznă în timp ce unul fute sub lumina stroboscopului din Bamboo j’de mii de euro, aciuați în portofel după ce a curățat pe șest sute de hectare de verde ca să construiască o șandrama rezidențială. Pentru că sunt proști titirez și pentru că le dedic acest post la pachet cu imaginea din dreapta.

Iar acum, în premieră şi în semi-exclusivitate, senzaţional de performantul duo Bundesrepublik Radu şi Aghiutză revine după megasuccesul electoral al premiilor politico-sociale. Luaţi aşadar loc în primul rând al primului duplex din blogosfera românească. Un fel de Dan Diaconescu și Radu Moraru pe vremuri, dar fără Mădălin Voicu și Vadim Tudor invitați. Doar cu mame. Ale ecologiștilor-trompetă.

Cred într-unul slogan de marketing, făcătorul nevoilor, dorinţelor şi al trendurilor văzute şi adoptate
Şi-ntr-unul Director de Departament, Fiu al Corporaţiei, unul născut care din Organigramă a apărut înainte de toţi vecii. Consum din Prostie, marketing adevărat din marketing adevărat, implementat iar nu planificat: cel de o fiinţă cu Corporaţia, prin care toate s-au vândut
Carele pentru noi consumatorii şi pentru al nostru consum s-a coborât de sub birouri şi s-a întrupat din Bunuri Sfinte şi s-a făcut comerţ.

Şi a creat pentru noi în zilele psihozei mondiale, a produs şi a vândut
Şi ne-a prostit trei zile ca în Scripturi.
Şi s-a suit înapoi în lift şi şade de-a dreapta watercooler-ului.
Şi iarăşi va să vină cu mode să judece viii şi vitele a cărui înavuţire nu va avea sfârşit.
Şi într-un Marketing Manager Sfânt, creator de produse, făcătorul care din Companie purcede: cela ce împreună cu Sloganul şi Brandul conving şi prostesc

Şi într-una sfântă şi comercială Campanie
Mărturiresesc un consum pentru iertarea păcatelor
Aştept învierea promoţiilor
Şi consumismul ce va să vie
Amin.

*

Pe la prânz, în living. Scaraoțchi tremură plictisit pe canapea și se uită la cotațiile bursiere pe Money Channel. E fericit că indicii IMM-ului specializat în soluții integrate pentru amenajarea grădinii, la care tocmai a cumpărat acțiuni, sunt în creștere. Fericirea i se taie de-ndată ce intră Etil Ioc în cameră.

- Ce vrei, mă?
- Șefu’, oamenii devin neliniștiți. E agitație mare la cazanul central.
- Ce vor?
- Cică le e frig… Pe unii chiar i-am auzit țipând “Capul lui Ioc vrem!”. Mi-e frică, șefu’…
- Pregătește o conferință de presă… hai valea!

În momentul în care Scaraoțchi ajunge la pupitrul din fața cazanului central, mulțimea deja scandează cu patimă lozinci anti-Iliescu. De ce taman anti-Iliescu, habar n-am. Șeful își drege zgomotos glasul și oamenii devin atenți. Scaraoțchi începe și termină prin a-i asigura că nu îi pasă absolut deloc de soarta lor, deci n-au de ce să-și facă griji: criza gazelor e sub control.

“Auzi, bă? Are dreptate… ia hai roiu’!”, se aude resemnată vocea colectivă a mulțimii.

Oamenii se dispersează rapid, însă în fața cazanului un bătrân antipatic cu părul alb, roșu la față, scandează moleșit: “Iliescu și Rădoi, URSS-ul e cu voi!”. E Boris, beat cristelniță. Scaraoțchi îl privește cu milă, după care îi dă un pupitru peste dinți.

- Ce cauți aici, bă idiotule?, îl interpelează exasperat Scaraoțchi. Nu ți-am zis să te duci la Kremlin?
- Păi am fost, tovarășe… Să-ți povestesc. Am plecat la drum, numai că Loganul de serviciu de 80.000 de euro a început să scoată fum prin Bulgaria. Am tras pe dreapta și m-am bagat sub capotă să văd dacă merge să-l repar cu dresurile mele… ale lu’ nevastă-mea, adică… Și cât reparam eu acolo, au venit doi polițiști bulgari, mi-au dat amendă pentru că sunt rus și ei mor de frig din cauza noastră, m-au bătut cu pulanul peste dinți…
- Și te-au omorât? Ai naibii castraveți cu ceafă groasă!
- Păi să vezi că nu… după au obosit să mă bată, amabili m-au tractat până la cel mai apropiat service, nu înainte de a mă lăsa fără haine. Am plecat mai departe, însă în România a cedat distribuția. Iar sub capotă, iar polițiști, iar pulane peste dinți că “futu-vă-n gât de ruși cu gazele voastre!”.
- A, deci românii au fost? Mama lor de cocalari cu lănțog de aur în loc de creier!
- Păi… nici ăștia nu m-au omorât. Ospitalieri, polițiștii români m-au făcut de vreo 1000 de euro, după care m-au dus la service. Prin Ucraina, a căzut bateria. Văzându-mă în necaz, trei rakeți s-au oferit să mă calce în picioare. Norocul meu a fost că în zonă era un echipaj de poliție, care s-a oferit să-i ajute.
- Da, ucrainienii… era de așteptat. Ăștia parcă-s făcuți din coasta mea.
- Nu, tovarășe, nici ăștia nu m-au crăpat. După ce într-un final s-au hotărât să mă lase în pace, plin de sânge, gol pușcă și fără bani, am împins mașina până în Piața Roșie din Moscova, unde, apropo, mi-am luat amendă pentru parcare ilegală și numere expirate. Trebuie să-mi decontezi vreo 700 de euro neprevăzuți în bugetul iniția…

Jap! Jap!

- O s-o decontez pe mă-ta! Zi ce s-a întâmplat, că mă ia cu apoplexie…
- Păi să vezi… Înainte să intru la Putin, mi-am zis să mă reculeg puțin, să fiu prezentabil și demn se sarcina pe care mi-ai încredințat-o, așa că am tras la Oleg în birt. Când am ieșit și am dat să traversez, m-a izbit un puști vitezoman cu bicicleta. Ăla am fost. Dar am adus pulpe!

Scaraoțchi îl privește calm și înțelegător, după care îi arde câteva dosuri de palmă peste ochi.

- Gata, e momentul să mă ocup personal de chestiunea asta! Cu nepricopsiți ca tine și ca Etil Ioc, am ajuns să râdă Dumnezeu de noi. Soluția e numai una: trecem pe energie alternativă! Etil, vino-ncoa’!

Etil Ioc își face apariția pe umărul lui Scaraoțchi.

- Vreau să trimiți cei mai buni oameni ai tăi în România, să înțepe conductele regiilor de distribuție a energiei termice.

8 ianuarie 2009, în iad.
Locuitorii țipă de plăcere în cazanele aburinde. Lângă cazanul central, Boris trage păcură printr-un pepene. În sala de consiliu, Etil Ioc încearcă să iasă din paharul în care l-a băgat Boris în spirit de glumă. În living, Scaraoțchi, îmbrăcat doar cu pantaloni scurți și cu un maiou ud leaorcă de la transpirație, moțăie. La televizorul din fața lui, Realitatea TV difuzează știri despre diverse avarii ale rețelelor de termoficare și despre diverși români care îngheață în case.

Ladytron - Burning Up

(Imagini: cartoonstock.com)

E dimineața zilei de 6 ianuarie 2009. În iad, Scaraoțchi, cunoscut în rândul călugărițelor practicante de pilates și ca Hellmaster S, s-a pârpălit toată noaptea și abia spre dimineață a reușit să pună geană pe geană. Motivul? Abia s-a întors din concediu și gândul la obidiții care s-au sinucis de Sărbători și la prăbușiții care au murit cu cârnatul în gât l-a făcut să se umecteze mai abitir ca sindicalistele care au prins locuri în față la concertul lui Enrique Iglesias de la Romexpo.

În mod normal, ar fi trebuit să se trezească într-o băltoacă de transpirație. Dar nu. Scaraoțchi pipăie salteaua cu vârful cozii și o simte rece și lunecoasă. E bocnă. Încearcă să se dea jos din pat, dar țurțurii care i s-au format între craci și la subțioare îl imobilizează. Sloiurile de gheață din gură îl impiedică să-și miște maxilarele, așa că abia reușește să șuireie o înjurătură interogativă: “Ce Dumnezeu e asta?”.

Surescitat, continuă să șuiere: “Etil, vino repede încoa’, mânca-te-ar focurile Gheenei! Etiiiiiiil!!!”. Buf!, se aude dinspre ușa dormitorului. Buuuf!

- Nu pot, șefu’, a înghețaț și s-a blocat, relatează o voce pițigăiată din spatele locului faptei.
- Atunci treci pe sub ea, ca de obicei, ce Dumnezeu! Ți-ai găsit acum s-o deschizi…

De sub ușă apare într-un suflet Etil Ioc, PDA-ul lui Scaraoțchi. PDA, adică Personal Diabolical Assistant, care de altfel nu e mai mare decât un telefon inteligent, dar din păcate nu la fel de isteț.

- Ce-ai făcut, mă nenorocitule? Iar ai oprit centrala, ca să aveți motiv tu și Boris să vă încălziți toată noaptea cu vodcă?
- Nu, șefu’, mă jur pe ce am mai drăcesc! Să înviu dacă te mint!
- Și atunci de ce Dumnezeu am țurțuri între buci, netotule?, tună piuit Scaraoțchi.
- Păi să vezi, șefu’, c-au oprit rușii gazele către Ucraina… Și cum noi ciupim din gazoductele ucrainienilor…
- Dar rezervele? Băgați din rezerve!
- Păi… avem o problemă. A rămas Boris fără vodcă de Sărbători, cât erai plecat, și s-a apucat să strecoare gaz prin pâine…

Cu fața contorsionată de durere, Scaraoțchi reușește să strecoare printre incisivi un virulent “idioților!”. Se calmează și își reia propozițiile șuierate:

- Of… Cheamă-l de urgență pe Iliescu la mine, să-l trimit să vorbească cu Putin.
- Dar… Iliescu nu e mort, șefu’…
- Cum Dumnezeu? Dar bătrânul ăla pe care l-am trimis să arunce cu ouă explozibile ce-a făcut?
- Păi știi, șefu’… cu criza asta economică, nu s-a ajuns de ouă explozibile, ci doar de ouă clocite, bașca și alea luate la preț redus de la un traficant de carne stricată din Piața Gorjului…
- Atunci mă văd nevoit să-l trimit pe Boris… Dumnezeu să ne ajute, o să se aleagă praful de noi…

Stop cadru pe fața lui Scaraoțchi, transfocare lentă, muzică cu accente grave, după care intră publicitate la hemoroizi și la cazane eco-friendly.

Revenim. 3 ore mai târziu, în sala de consiliu.
Scaraoțchi dârdâie de-i sar dinții din gură. Pe ascuns, își mușcă limba de ciudă pentru că atunci când i s-a propus un joint venture cu iadul animalelor, a refuzat. Ce bine i-ar fi prins acum o șubă groasă de oaie, de la vreo mioriță care a violat prin Italia! Într-un colț opus al camerei, Boris doarme cu capul pe masă. Firicelul de salivă care-i curge din gura întredeschisă a înghețat și e folosit de Etil Ioc pe post de tobogan. Scaraoțchi se uită la Boris cu nedisimulată compasiune, după care îi arde un scaun în cap.

- Trezește-te, boule!
- Ăăăă, ce? Ce s-a întâmplat, sare Boris buimac. Iar vor românii tezaurul înapoi?
- Ce tezaur visezi, neghiobule? Lasă prostiile, că avem treabă. Fii atent, o să te înviu ca să te duci să vorbești cu Putin să le dea drumul la gaze ucrainienilor. Dar ai mare grijă: te duci direct la Kremlin! Să nu te prind că treci pe la vreo băcănie să iei pulpe de pui! Ai înțeles?
- Da să trăiți, tovarășe!, salută militărește Boris, după care adoarme brusc cu capul pe spate.

Paf!, primește iar un scaun în cap.

Va urma. La fel și criza.

Röyksopp - Remind Me

(Imagini: cartoonstock.com)

În caz că vă ospătaţi cu vreo gustare în timp ce citiţi aici, trebuie să vă avertizez că puteţi continua liniştiţi, întrucât e un post fără scârnăvii prea mari. Mai exact, nu e despre Fuego sau despre Pepe, ci despre Oana Zăvoranu, deci tolerabil. Şi nici poza nu e foarte greţoasă dacă reuşiţi să faceţi abstracţie de ea. Buuun. Acum, trecând la subiect, e indicat să nu fi ştiut până fix după parcurgerea acestei propoziţii că Oana şi-a lansat, la finele anului trecut, o bogată colecţie de păpuşi omonime, colecţie formată dintr-un singur, dar variat în sinea lui sintetică, model.

Conform unui calcul al ziarului Cancan, jucăriile i-ar fi strecurat Zăvorancei, până acum, cam vreo 35.000 de euro la slip, fără ca măcar dansul sau masa, sau chiar dansul pe masă, să facă parte din program. Bani care - zic ei, de la Cancan, apoi zice şi ea, Oana, ar zice şi Hruşă, dar e prea ocupat să asigure fundal sonor versurilor jeluite de Păunescu sub duş - zugrăvesc o afacere profitabilă.

Preîntâmpin curiozitatea voastră (cine mă-sa a putut să cumpere aşa ceva?) şi vin cu un răspuns gata gândit, ca să vă scutesc de luni de pârpăleli şi de inevitabile afecţiuni neurovegetative: muşterii au fost, de fapt, destul de puţini. Însă când cei câţiva părinţi care au cumpărat o Zăvoranu în miniatură au sosit acasă de la muncă şi au găsit păpuşa cântând apocaliptic, răţoindu-se la fiica lor sau sărind la beregata celorlalte jucării, au crezut că e defectă şi s-au repezit la magazin să ia alta.

The White Stripes - The Hardest Button to Button

Este că vi s-a luat de campania asta electorală la fel de revigorantă ca o clismă cu aracet? Este că vi s-a promis până acum cel puţin o Nicoleta Luciu sau un Terente, în funcţie de gen? Norocul nostru pe lumea asta e că avem, în contrapondere la afişele roş-galben-portocalii cu mascaragii în ipostaze proletare de sculeri-matriţeri, o seamă de conserve de voie bună şi ştiri inutile.

Informaţia care echilibrează forţele telurice de azi vine de la Cancan: o româncă oploşită în Italia este pe cale de a patenta o nouă formă de turism, eminamente neaoşă, şi anume turismul infracţional. Din păcate, casa lui Năstase nu figurează ca obiectiv turistic, însă acest neajuns este compensat prin excursiile în zona Mediaşului, cu escală în Avrig, oraşul lui Mailat.

Astfel, broscarii interesaţi de civilizaţia română se pot bucura de o promenadă prin cartierul lui Mailat, fugăriţi de câini şi de copii cu mâinile întinse, au ocazia să se pozeze în faţa casei acestuia, dacă mai au cu ce, şi pot ciocni un pahar de vorbă cu vecinii în timp ce le sunt furate hainele de pe ei. Nu ştiu dacă organizatoarea s-a gândit, dar pentru o experienţă cât mai exhaustivă e preferabil ca pachetul de bază să ofere şi un viol la hotel, cu materialul clientului.

Nu în ultimul rând, există opţiunea ca în bilet să fie inclus şi un tratament stomatologic. Cum adică de ce? Ca să aibă turiştii cu ce să rânjească la aparatul foto după buturuga de tradiţie primită peste faţă, fireşte.

Tihuana - Tropa de Elite

(Imagine: inthebuffadventures.com)

A fost un Paşte deziluzionant. Am aşteptat cu poantele cinice gata conturate în colţul gurii ample reportaje de la secţiile de urgenţă, chinuite de revărsări de mocofani prăbuşiţi cu drobul între urechi şi de jupânese înţepeniţe cu furculiţa între degete. Nimic. Abia am prins, pe Pro TV, rătăcită printre Oprescu şi tămbălăul de la supermarket-uri, o ştiruţă lipsită de sevă, mai scurtă decât o conversaţie între soţii Columbeanu, în care abia a apărut sfios cuvântul indigestie. Apoi, am sperat la o revenire spectaculoasă când am pescuit una c-o toxiinfecţie alimentară suferită de Ovidiu Lipan Ţăndărică şi trupa lui, dar era de la calitate, nu de la cantitate.

Nici prestaţia ecologiştilor n-a fost mai revigorantă. Degeaba s-au dat cu ghiotura materiale despre grătaroturiştii care au lăsat în urma lor până şi casetele cu Hruşcă, că n-a răsărit nici un ecologist să ne prezinte, cu diagrame şi zel apos picurat printre strungăreţe, impactul pe care un prezervativ uscat îl are asupra mediului, asta în timp ce în spatele lui saltă unul cu drujba şi defrişează 10 metri pătraţi de pădure dintr-o singură aruncătură de braţ.

Noroc cu pesediştii care au mai dres, cât de cât, busuiocul evenimenţial şi i-au adunat pe pensionari la un izvor în parcul Mic şi Bere. Adică invers, înţelegeţi voi. Pensionari care 364 de zile plimbă printre gingii sudălmi adresate clasei politice, scuipă sânge de căpătat (că ei nu mai au), iau pe datorie Prostamol şi Viagra, ca mai apoi, în prima zi de solicitudine electorală, să dea lustru protezei şi să se mătrăşească de-acasă în pas de incertitudine cardiacă pentru a înfuleca un cârnat cu Geoană de gât, iar la finalul zilei să se întindă împăcaţi la orizontală şi să refuze să crape cu dreptul de vot la piept.

Chiar, ăstora de ce le mai este îngăduit să voteze? Sau de ce le este îngăduit, lor şi românilor, să deţină PET-uri cu volum mai mare de 3 litri? Ca să râgâie şi să se scarpine pe burtă după mici, să se urce în barcă a doua zi şi să se ducă cu hârdăul la biserici pentru a-şi potoli setea cu apă tămăduitoare de trup şi suflet? Să-i scoată cu cuvioşie ortodoxă nasul babei care ţipă din colb “dă-te, bă morţii mă-tii, în lături, să apuc şi eu măcar şase litri!”, că trebuie să ducă acasă şi pentru cumnatul, săracul creştin, care n-a putut să bată drumul până acolo pentru că îi dă numai cu încheietura peste ochi lui cumnata?

Păcat de ciocli, dar, până la urmă, ferice de cei săraci cu duhul, căci la anul poate crapă mai mulţi şi poate bagă şi la noi la Cooperativa Dumbrava iPhone-uri furajere.

The Killers - When You Were Young

(Imagine: www.thejonblog.com)

Gata, de data asta chiar am spart norma la bombe! Sau nora la plombe, nu mai ţin minte exact, pentru că eram puţin abţiguit şi parcă mă şi doare pumnul. Cert e, însă, că în premieră exclusivă pentru cititorii acestui blog sunt primul care dă o ştire de senzaţie imediat după vreo trei sau poate chiar patru săptămâni de la apariţia ei!

Aşadar, sunteţi gata să vă dezvălui ceea ce ştiaţi deja? Ia fiţi atenţi: cică Laura Andreşan vede verde-n faţa ochilor! Şi nu pentru că Mutu i-ar fi lăsat cash de data asta, ci pentru că Laura vrea s-o pună de-o partidă la Primăria Capitalei. Drept pentru care s-a ciupit lasciv de sfârcuri prin faţa Partidului Verzilor şi şi-a dat fără îndulpecare câteva palme peste buci, în speranţa că ecologiştii o vor lua măcar la o (candida)tură în vară, la locale.

În cazul ăsta, e evident: Vanghelie poate deja să-şi pregătească bocceaua şi, dacă se grăbeşte puţin, are şanse să prindă măcar un loc în peluză la următoarea spirală MISA. În politică nu mai are sorţi de izbândă, zic. Parizerul împărţit prin pieţe şi cele câteva clipuri electorale nu îi vor aduce decât câteva voturi fleşcăite, de la un snop de pensionare recunoscătoare din zona Rahova-Ferentari. Andreşan, în schimb, dacă se produce cum trebuie prin cluburile de striptease şi în calupurile nocturne de publicitate erotică, va câştiga cu siguranţă încrederea bărbaţilor cu drept de vot. Odată aleasă, însă, se iveşte o mare nelămurire: banii îi vrea înainte sau după mandat?

Local H - Bound for the Floor

(Imagine: www.anu.edu.au)

Putem să dormim liniştiţi: autorităţile dorm şi mai mult ca noi. Probabil mănâncă şi mai mult. Şi au şi mintea mai odihnită. Ceea ce înseamnă că acolo unde noi acţionăm mai puţin raţional şi mai mult impulsiv, ele nu acţionează deloc, ci se uită tâmp în staţie, în aşteptarea unui ordin de sus. Aşa se face, îmi explic, că poliţiştii de frontieră de la Vama Calafat au luat la trei păzeşte o mână de nemţi înarmaţi până-n desuuri cu CD-uri, bannere, reviste şi afişe anti-NATO şi antiglobalizare, după care i-au expediat înapoi la ei acasă. Bine le-au făcut diversioniştilor ălora, riscam dracu’ să ne tăiem la deget c-o revistă din aia proaspăt tipărită, cu paginile ascuţite, dacă lansau un atac de gherilă asupra tarabelor din Bucureşti.

Până la urmă, e de înţeles nevoia de a se lua măsuri profilactice pentru ca Summit-ul NATO să meargă ceas. Dacă tot nu prea putem face unele dintre lucrurile cu care eram obişnuiţi - cum ar fi mersul liber cu maşina - pe durata şederii marilor capi ai lumii în Bucureşti, măcar să fim în deplină siguranţă atunci când nu le facem. În acest sens, propun un raid al mascaţilor prin pieţele bucureştene pentru a confisca de la băbuţele posibil anarhiste întreg arsenalul de ouă sol-aer, castraveţi teleghidaţi, nuci cu ceas, prune artizanale, căţei de usturoi-capcană, brânză antipersoană şi fasole cu mecanism de declanşare acustică.

Treble Charger - Friend of Mine

« Previous entries