Aghiutza.com | Umor calificat

Unii oameni se uită la televizor. Alţii n-au televizor şi preferă să ţină ocupat un idiot. Câţiva dintre ei nu au nici idiot, aşa că se ţin pe ei înşişi ocupaţi. Ceea ce, cu bunăvoinţa audienţei, dar şi a domnului Condurăţeanu, am făcut şi eu. Totul a început când, venind spre casă, am ajuns. Ca să parchez şi să las maşina în poziţie de Fill & Go (fill car with idiot and go), trebuie să o întorc pe o splendidă bucată de gazon cu iarbă fantomă, mai exact pe două palme de pământ viran cu multe gropane şi cu noroi aşezat ornamental peste ele.

Ieri am rămas împotmolit, însă din câteva mişcări de meseriaş am scos-o. Eram Dumnezeu. Eram un ego într-un corp prea strâmt pentru capacităţile mele suprautomobilistice. Am sfidat natura, am sfidat oraşul, am sfidat motorul subnutrit al maşinii, am sfidat off-road-ul, i-am sfidat pe proştii care-şi plătesc locurile de parcare! Astă-seară când am ajuns acasă n-am stat pe gânduri şi m-am înfipt în ea peste noroi, peste băltoace, peste cratere, peste munţi, peste… hop cu roata din stânga faţă până la gleznă într-un gropan mâlos. Lasă, eu sunt un as, sunt un Buddha teluric, sunt un Allah cu toate pedalele lumii la picioarele mele, sunt… de zece minute într-o groapă plină de nămol. Sunt un bou. Care dă târcoale unei maşini scărpinându-se erudit în telefon. “Bă, ce fac? Am rămas împotmolit…”. Probabil cu dumicatul în mână şi înjurătura pe limbă, frate-meu s-a ridicat de la masă şi, ridicându-se, m-a scos. Terenul arată ca după un atentat cu prost. Eu arăt ca şi cum m-aş fi învăţat minte.

Baniciu şi Kappl - Pe Argeş în jos

(Imagine: www.jalopnik.com)