Aghiutza.com | Tentativă de umor

Acţiunea postului următor reprezintă 30 de minute din viaţa nepersonajului Aghiutza şi se desfăşoară în timp real, dar cu întârziere de 3 şniţele şi o bere. Tot ce spui poate fi folosit împotriva ta. Ai dreptul la un avocat; dacă nu îţi permiţi unul, va fi desemnat… Pardon.

Elvis complotează împotriva mea. Până mai ieri era doar o bănuială speculativă, cum ar zice Sexy-Brăileanca dacă n-ar avea tot timpul gura plină, însă acum e o certitudine sigură (cum ar zice Boc dacă n-ar fi atât de mic). Deci Elvis mă urăşte, ceea ce îi doresc şi eu la toţi copiii lui să li se întâmple când mănâncă piftie de icre negre.

Prima dată m-a urât când am bagat portofelul în buzunar şi acesta din urmă a făcut hârşt, iar portomeneul a facut “uuuiiiiii” pe crac în jos. A doua oară m-a urât când n-am găsit loc de parcare unde parchez de obicei. A treia oară, când n-am găsit nici acolo unde o parchez de obiceiul de rezervă. A patra oară, când şi rezerva rezervei planului B era ocupată. După ce în sfârşit am izbutit să găsesc un trotuar pe care s-o ancorez, m-a urât a cincea oară, punându-mi în faţa picioarelor o scurtătură pe care nu puteam să o refuz, chiar dacă n-o umblasem niciodată (topografia locului şi intuiţia m-au asigurat însă că nu am cum să dau chix). Fatalitatea a ţinut să-mi demonstreze contrariul: am ajuns într-o intersecţie mânjită de noroi vârtos în centru, pe margini, pe diagonale şi chiar pe bisectoare.

A şasea oară m-a pizmuit cu sete, făcându-mă să cred că sunt un finuţ şi că fizica îşi va întoarce privirea de la erezia gravitaţională pe care voiam s-o comit. Greşit. Adidasul stâng s-a împlântat avid în nămol, iar eu m-am împlântat cu nesaţ în nişte morţi vag delimitaţi. De la a şaptea oară încoace, deja a început s-o dea în caterinci proaste de taximetrist nimerit la un summit despre filatelie. Aşa că m-a urât visceral când, ieşit din mâloşenie, am decis să scutur cu aplomb urmele grele ale ruşinii şi o bucată incertă de noroi s-a torpilat direct în ochiul stâng. Apoteotic m-a urât însă spre final, când spălam adidaşii în cadă, iar capul de duş, lăsat nesupravegheat câteva secunde, s-a apucat să joace sârba cu faţa spre mine.

Concluzia? Să arunce primul Vertu cu pietre preţioase de Ciofliceni cel ce n-a călcat în viaţa lui într-un căcat. Iar mă-să lui Elvis s-a culcat cu tot regimentul.

Bush - Chemicals Between Us

(Imagine: cartoonstock.com)