Aghiutza.com | Umor calificat

Unii oameni se uită la televizor. Alţii n-au televizor şi preferă să ţină ocupat un idiot. Câţiva dintre ei nu au nici idiot, aşa că se ţin pe ei înşişi ocupaţi. Ceea ce, cu bunăvoinţa audienţei, dar şi a domnului Condurăţeanu, am făcut şi eu. Totul a început când, venind spre casă, am ajuns. Ca să parchez şi să las maşina în poziţie de Fill & Go (fill car with idiot and go), trebuie să o întorc pe o splendidă bucată de gazon cu iarbă fantomă, mai exact pe două palme de pământ viran cu multe gropane şi cu noroi aşezat ornamental peste ele.

Ieri am rămas împotmolit, însă din câteva mişcări de meseriaş am scos-o. Eram Dumnezeu. Eram un ego într-un corp prea strâmt pentru capacităţile mele suprautomobilistice. Am sfidat natura, am sfidat oraşul, am sfidat motorul subnutrit al maşinii, am sfidat off-road-ul, i-am sfidat pe proştii care-şi plătesc locurile de parcare! Astă-seară când am ajuns acasă n-am stat pe gânduri şi m-am înfipt în ea peste noroi, peste băltoace, peste cratere, peste munţi, peste… hop cu roata din stânga faţă până la gleznă într-un gropan mâlos. Lasă, eu sunt un as, sunt un Buddha teluric, sunt un Allah cu toate pedalele lumii la picioarele mele, sunt… de zece minute într-o groapă plină de nămol. Sunt un bou. Care dă târcoale unei maşini scărpinându-se erudit în telefon. “Bă, ce fac? Am rămas împotmolit…”. Probabil cu dumicatul în mână şi înjurătura pe limbă, frate-meu s-a ridicat de la masă şi, ridicându-se, m-a scos. Terenul arată ca după un atentat cu prost. Eu arăt ca şi cum m-aş fi învăţat minte.

Baniciu şi Kappl - Pe Argeş în jos

(Imagine: www.jalopnik.com)

Pe la prânz, în living. Scaraoțchi tremură plictisit pe canapea și se uită la cotațiile bursiere pe Money Channel. E fericit că indicii IMM-ului specializat în soluții integrate pentru amenajarea grădinii, la care tocmai a cumpărat acțiuni, sunt în creștere. Fericirea i se taie de-ndată ce intră Etil Ioc în cameră.

- Ce vrei, mă?
- Șefu’, oamenii devin neliniștiți. E agitație mare la cazanul central.
- Ce vor?
- Cică le e frig… Pe unii chiar i-am auzit țipând “Capul lui Ioc vrem!”. Mi-e frică, șefu’…
- Pregătește o conferință de presă… hai valea!

În momentul în care Scaraoțchi ajunge la pupitrul din fața cazanului central, mulțimea deja scandează cu patimă lozinci anti-Iliescu. De ce taman anti-Iliescu, habar n-am. Șeful își drege zgomotos glasul și oamenii devin atenți. Scaraoțchi începe și termină prin a-i asigura că nu îi pasă absolut deloc de soarta lor, deci n-au de ce să-și facă griji: criza gazelor e sub control.

“Auzi, bă? Are dreptate… ia hai roiu’!”, se aude resemnată vocea colectivă a mulțimii.

Oamenii se dispersează rapid, însă în fața cazanului un bătrân antipatic cu părul alb, roșu la față, scandează moleșit: “Iliescu și Rădoi, URSS-ul e cu voi!”. E Boris, beat cristelniță. Scaraoțchi îl privește cu milă, după care îi dă un pupitru peste dinți.

- Ce cauți aici, bă idiotule?, îl interpelează exasperat Scaraoțchi. Nu ți-am zis să te duci la Kremlin?
- Păi am fost, tovarășe… Să-ți povestesc. Am plecat la drum, numai că Loganul de serviciu de 80.000 de euro a început să scoată fum prin Bulgaria. Am tras pe dreapta și m-am bagat sub capotă să văd dacă merge să-l repar cu dresurile mele… ale lu’ nevastă-mea, adică… Și cât reparam eu acolo, au venit doi polițiști bulgari, mi-au dat amendă pentru că sunt rus și ei mor de frig din cauza noastră, m-au bătut cu pulanul peste dinți…
- Și te-au omorât? Ai naibii castraveți cu ceafă groasă!
- Păi să vezi că nu… după au obosit să mă bată, amabili m-au tractat până la cel mai apropiat service, nu înainte de a mă lăsa fără haine. Am plecat mai departe, însă în România a cedat distribuția. Iar sub capotă, iar polițiști, iar pulane peste dinți că “futu-vă-n gât de ruși cu gazele voastre!”.
- A, deci românii au fost? Mama lor de cocalari cu lănțog de aur în loc de creier!
- Păi… nici ăștia nu m-au omorât. Ospitalieri, polițiștii români m-au făcut de vreo 1000 de euro, după care m-au dus la service. Prin Ucraina, a căzut bateria. Văzându-mă în necaz, trei rakeți s-au oferit să mă calce în picioare. Norocul meu a fost că în zonă era un echipaj de poliție, care s-a oferit să-i ajute.
- Da, ucrainienii… era de așteptat. Ăștia parcă-s făcuți din coasta mea.
- Nu, tovarășe, nici ăștia nu m-au crăpat. După ce într-un final s-au hotărât să mă lase în pace, plin de sânge, gol pușcă și fără bani, am împins mașina până în Piața Roșie din Moscova, unde, apropo, mi-am luat amendă pentru parcare ilegală și numere expirate. Trebuie să-mi decontezi vreo 700 de euro neprevăzuți în bugetul iniția…

Jap! Jap!

- O s-o decontez pe mă-ta! Zi ce s-a întâmplat, că mă ia cu apoplexie…
- Păi să vezi… Înainte să intru la Putin, mi-am zis să mă reculeg puțin, să fiu prezentabil și demn se sarcina pe care mi-ai încredințat-o, așa că am tras la Oleg în birt. Când am ieșit și am dat să traversez, m-a izbit un puști vitezoman cu bicicleta. Ăla am fost. Dar am adus pulpe!

Scaraoțchi îl privește calm și înțelegător, după care îi arde câteva dosuri de palmă peste ochi.

- Gata, e momentul să mă ocup personal de chestiunea asta! Cu nepricopsiți ca tine și ca Etil Ioc, am ajuns să râdă Dumnezeu de noi. Soluția e numai una: trecem pe energie alternativă! Etil, vino-ncoa’!

Etil Ioc își face apariția pe umărul lui Scaraoțchi.

- Vreau să trimiți cei mai buni oameni ai tăi în România, să înțepe conductele regiilor de distribuție a energiei termice.

8 ianuarie 2009, în iad.
Locuitorii țipă de plăcere în cazanele aburinde. Lângă cazanul central, Boris trage păcură printr-un pepene. În sala de consiliu, Etil Ioc încearcă să iasă din paharul în care l-a băgat Boris în spirit de glumă. În living, Scaraoțchi, îmbrăcat doar cu pantaloni scurți și cu un maiou ud leaorcă de la transpirație, moțăie. La televizorul din fața lui, Realitatea TV difuzează știri despre diverse avarii ale rețelelor de termoficare și despre diverși români care îngheață în case.

Ladytron - Burning Up

(Imagini: cartoonstock.com)

E dimineața zilei de 6 ianuarie 2009. În iad, Scaraoțchi, cunoscut în rândul călugărițelor practicante de pilates și ca Hellmaster S, s-a pârpălit toată noaptea și abia spre dimineață a reușit să pună geană pe geană. Motivul? Abia s-a întors din concediu și gândul la obidiții care s-au sinucis de Sărbători și la prăbușiții care au murit cu cârnatul în gât l-a făcut să se umecteze mai abitir ca sindicalistele care au prins locuri în față la concertul lui Enrique Iglesias de la Romexpo.

În mod normal, ar fi trebuit să se trezească într-o băltoacă de transpirație. Dar nu. Scaraoțchi pipăie salteaua cu vârful cozii și o simte rece și lunecoasă. E bocnă. Încearcă să se dea jos din pat, dar țurțurii care i s-au format între craci și la subțioare îl imobilizează. Sloiurile de gheață din gură îl impiedică să-și miște maxilarele, așa că abia reușește să șuireie o înjurătură interogativă: “Ce Dumnezeu e asta?”.

Surescitat, continuă să șuiere: “Etil, vino repede încoa’, mânca-te-ar focurile Gheenei! Etiiiiiiil!!!”. Buf!, se aude dinspre ușa dormitorului. Buuuf!

- Nu pot, șefu’, a înghețaț și s-a blocat, relatează o voce pițigăiată din spatele locului faptei.
- Atunci treci pe sub ea, ca de obicei, ce Dumnezeu! Ți-ai găsit acum s-o deschizi…

De sub ușă apare într-un suflet Etil Ioc, PDA-ul lui Scaraoțchi. PDA, adică Personal Diabolical Assistant, care de altfel nu e mai mare decât un telefon inteligent, dar din păcate nu la fel de isteț.

- Ce-ai făcut, mă nenorocitule? Iar ai oprit centrala, ca să aveți motiv tu și Boris să vă încălziți toată noaptea cu vodcă?
- Nu, șefu’, mă jur pe ce am mai drăcesc! Să înviu dacă te mint!
- Și atunci de ce Dumnezeu am țurțuri între buci, netotule?, tună piuit Scaraoțchi.
- Păi să vezi, șefu’, c-au oprit rușii gazele către Ucraina… Și cum noi ciupim din gazoductele ucrainienilor…
- Dar rezervele? Băgați din rezerve!
- Păi… avem o problemă. A rămas Boris fără vodcă de Sărbători, cât erai plecat, și s-a apucat să strecoare gaz prin pâine…

Cu fața contorsionată de durere, Scaraoțchi reușește să strecoare printre incisivi un virulent “idioților!”. Se calmează și își reia propozițiile șuierate:

- Of… Cheamă-l de urgență pe Iliescu la mine, să-l trimit să vorbească cu Putin.
- Dar… Iliescu nu e mort, șefu’…
- Cum Dumnezeu? Dar bătrânul ăla pe care l-am trimis să arunce cu ouă explozibile ce-a făcut?
- Păi știi, șefu’… cu criza asta economică, nu s-a ajuns de ouă explozibile, ci doar de ouă clocite, bașca și alea luate la preț redus de la un traficant de carne stricată din Piața Gorjului…
- Atunci mă văd nevoit să-l trimit pe Boris… Dumnezeu să ne ajute, o să se aleagă praful de noi…

Stop cadru pe fața lui Scaraoțchi, transfocare lentă, muzică cu accente grave, după care intră publicitate la hemoroizi și la cazane eco-friendly.

Revenim. 3 ore mai târziu, în sala de consiliu.
Scaraoțchi dârdâie de-i sar dinții din gură. Pe ascuns, își mușcă limba de ciudă pentru că atunci când i s-a propus un joint venture cu iadul animalelor, a refuzat. Ce bine i-ar fi prins acum o șubă groasă de oaie, de la vreo mioriță care a violat prin Italia! Într-un colț opus al camerei, Boris doarme cu capul pe masă. Firicelul de salivă care-i curge din gura întredeschisă a înghețat și e folosit de Etil Ioc pe post de tobogan. Scaraoțchi se uită la Boris cu nedisimulată compasiune, după care îi arde un scaun în cap.

- Trezește-te, boule!
- Ăăăă, ce? Ce s-a întâmplat, sare Boris buimac. Iar vor românii tezaurul înapoi?
- Ce tezaur visezi, neghiobule? Lasă prostiile, că avem treabă. Fii atent, o să te înviu ca să te duci să vorbești cu Putin să le dea drumul la gaze ucrainienilor. Dar ai mare grijă: te duci direct la Kremlin! Să nu te prind că treci pe la vreo băcănie să iei pulpe de pui! Ai înțeles?
- Da să trăiți, tovarășe!, salută militărește Boris, după care adoarme brusc cu capul pe spate.

Paf!, primește iar un scaun în cap.

Va urma. La fel și criza.

Röyksopp - Remind Me

(Imagini: cartoonstock.com)