
Poliţia Română. Încredere şi siguranţă. Cooperare. Solicitudine. Ingeniozitate. Decizii la limită. Dar mai ales.
20:30
Cartierul Militari, Bucureşti, într-o zi de miercuri. Zonă uşor citadină, blocuri relativ urbane, ferestre de calitate nemaţească, stereo de la un pick-up rusesc vechi transformat în staţie, transpiraţie între ţâţe şi buci, Albacher la promoţie, un televizor NEI din ‘87 cu mileu şi pescar chinezesc pe el, Nokia cu wi-fi şi wallpaper cu Florin Limbric şi, bineînţeles, Aly, care a împlinit nişte ani care i-a împlinit el atunci când a dat cheful ăla caterincă care am fost toţi de ziua lui. “Femeia meeeeea, femeia meea, dujmanii meeeei, dujmaniii meeeei, valoarea meeaa, valoareeeeaaa meaaa…”
“Puuuuula mea!”
22:32
Secţia de Poliţie 21. Ţââââr! Ţââââââr! Ţââââââââr! Ţâr în morţii mă-tii! Un cap de poliţist se mijeşte din tavan, prin gura de aerisire. Chiar dacă îşi încordează şi ultimul muşchi pentru a menţine corectă postura de somn a liliacului, şapca nu-i cade de pe cap. “Antoane, am găsit cremşnitu’, mă…”. Din spatele unei uşi pe care scrie “WC” se aude un grohăit buşit. “Antoane, ţi-e bine, mă? Îţi aduc un furdalizon d-ăla?” Ţââââââââââr! “De la cremşnit nu cred că e, da’ oricum îl duc la criminalistică… şi-apoi la balistică să vedem cum dracu’ a ajuns acolo…”. Ţâââââr! Poliţistul face un salt acrobatic cu două rotiri la 360 de grade şi un triplu şurub şi pică pe vârfurile picioarelor. Ţâââr? Aruncă cremşnitul înspre biroul de unde sună telefonul şi face încă un salt, de data asta eliptic. Aterizează pe scaun înaintea obiectului încă zburator, c-o mână scoate un ziplock şi prinde cremşnitul, iar cu cealaltă ridică receptorul. “Alo?… da… aha, aha… adresa?… şi de unde ziceţi că se aude muzica?… aha, aha… o să trimit de-ndată un echipaj”.
Trosc, se-aude dinspre WC. “Antoane, mai poţi, mă, sau sun direct la morgă?”.
22:50
Înapoi în Militari. “Femeeeeeia meeeaa, femee…”. “Puuuuuuuuuuuuuula mea!”.
“Bună seara, dumneavoastră aţi făcut sesizarea?”, se postează în faţa uşii un poliţist tinerel cu trăsături fizionomice care nu-l recomandă pentru domeniul în care lucrează. “Da”. “Rezolv acum”. Iese în stradă şi scoate staţia. “Cornele, cheamă întăriri. Pare chef mare şi s-ar putea să iasă cu scandal, ştii cum sunt ăştia”. În nici zece minute sosesc pe îngusta străduţă trei maşini de poliţie, o dubă, un ARO, o ambulanţă şi o maşină de pompieri. Un poliţist în etate deschide energic uşa ARO-ului, care se desprinde şi loveşte zgomotos asfaltul. “Băi, ce pizda mă-sii, cu scotch aţi reparat-o?” Expiră lung a resemnare, după care ia din torpedou o hârtie împăturită. E planul clădirii. Tinerelul se apropie de el şi se sfătuiesc preţ de câteva minute, aruncând în jur ocheade încifrate. Ritos, moşul dă din degete ordine poliţiştilor adunaţi în jurul lui. Aceştia se răspândesc prompt şi ocupă locuri strategice, în spatele maşinilor sau al boschetelor. “Băi, ce pizda mă-sii?”, ţipă poliţistul în vârstă la un coleg care se pitulase după un pechinez. Micuţa alee până la intrarea în bloc e împânzită cu oameni în albastru. Tinerelul şi moşul se îndreaptă aplecaţi spre uşa blocului. Clic, clic, clic!, se aud pistoalele armându-se aproape concomitent.
“La trei. Unu, doi, tr…”
23:30
Tot Militari. “Femeeiaa…”. “Puuuuula mea, frate!”
23:35
Secţia de Poliţie 21. Ţâââââââr! Ţââââââââr! Ţâr, futu-ţi gura mă-tii! “Alo? A, da… păi am trimis echipaj… da’ n-au putut să intre în bloc, că e cu interfon…”. Pune telefonul în furcă şi-şi întoarce capul spre un colţ al încăperii: “Antoane, au adus băieţii care au fost la intervenţie cremşnituri proaspete… vrei unul?”
P.S. Ar fi trebuit să fiu în pauză, dar momente ca acesta mă fac să-mi amintesc de motivul pentru care mi-am făcut blog.
P.P.S. Ora 2:18 AM. “Bă, opriţi în pula mea muzica aia!”. Petrecerea continuă.
Dumitru Fărcaş - Bărbătesc din Maramureş
(Imagine: byfinalone.blogspot.com)
smigal 18July2008
daca e vorba de “femeia mea dusmanii mei valoarea mea” care se auzea azi-noapte si pe strada dealul tugulea… i’m with you!!!
hi hi ce bine ca n-am suferit singura :))
mi-e pofta de cremsnit
aghiutza 18July2008
Bagă poliţia pe ei. Chit că-s nişte ingenioşi (poliţiştii), măcar tot ştii că i-ai sculat din somn (pe poliţişti) ca să facă un drum.
Ai grijă cu cremşniturile :))
pacifistu 18July2008
prea tare poza.
baiatu sa dus cu back-up sa-si ia salariu, sa nu-l fure bancomatu, sau spera sa dea si bancomatu o spaga acolea,ce draq…..ca doar il apara de romanii care l-ar baga in lacu morii.
in incheiere…….”femeiaaaaa meaa”…..”puuuuula mea,frate”
Ligia 18July2008
@Pacifistu
Nu, e de fapt ca-n bancul ala cu “De cati politisti e nevoie sa scoata bani de pe card”
de 3. Unul il incurajeaza, unul numara d ela 1 la 10 si celalalt apasa pe numerele care suna cunoscut
doomy 19July2008
Ehe, de aia e bine sa ai boxe de 80 de W
No manea will go undefeated ! Ca rocku meu se aude mai tare si mai urat decat gutza al lor >:)
aghiutza 19July2008
Nu se-aude şi până-n Militari? =))
Alex 26July2008
am si eu probleme acum…. cu Adrian Minune….n-ai cu cine…niste tarani..
cristi 30July2008
foarte tare, as always!
james crissilv 13August2008
am ras cu lacrimi.
felicitari.
o zi minunata iti doresc