Aghiutza.com | Umor calificat

În caz că vă ospătaţi cu vreo gustare în timp ce citiţi aici, trebuie să vă avertizez că puteţi continua liniştiţi, întrucât e un post fără scârnăvii prea mari. Mai exact, nu e despre Fuego sau despre Pepe, ci despre Oana Zăvoranu, deci tolerabil. Şi nici poza nu e foarte greţoasă dacă reuşiţi să faceţi abstracţie de ea. Buuun. Acum, trecând la subiect, e indicat să nu fi ştiut până fix după parcurgerea acestei propoziţii că Oana şi-a lansat, la finele anului trecut, o bogată colecţie de păpuşi omonime, colecţie formată dintr-un singur, dar variat în sinea lui sintetică, model.

Conform unui calcul al ziarului Cancan, jucăriile i-ar fi strecurat Zăvorancei, până acum, cam vreo 35.000 de euro la slip, fără ca măcar dansul sau masa, sau chiar dansul pe masă, să facă parte din program. Bani care - zic ei, de la Cancan, apoi zice şi ea, Oana, ar zice şi Hruşă, dar e prea ocupat să asigure fundal sonor versurilor jeluite de Păunescu sub duş - zugrăvesc o afacere profitabilă.

Preîntâmpin curiozitatea voastră (cine mă-sa a putut să cumpere aşa ceva?) şi vin cu un răspuns gata gândit, ca să vă scutesc de luni de pârpăleli şi de inevitabile afecţiuni neurovegetative: muşterii au fost, de fapt, destul de puţini. Însă când cei câţiva părinţi care au cumpărat o Zăvoranu în miniatură au sosit acasă de la muncă şi au găsit păpuşa cântând apocaliptic, răţoindu-se la fiica lor sau sărind la beregata celorlalte jucării, au crezut că e defectă şi s-au repezit la magazin să ia alta.

The White Stripes - The Hardest Button to Button

9 socotinţe la “Spectaculos, dar neinteresant: am aflat cine e păpuşa number Oana!”

• Polichinelle 24May2008

  Aştept, juvenil îmbăloşat, marioneta Becali, căreia i se adaugă, încă din fabrică, anexele aferente: una bucată Zmărăndescu (ambiguu tumescent la falcă, turnat în porţelan cauciucat…), una porţie urdă, pentru butoniera păpuşii, un exemplar jilţ voievodal gulliverizat, glazurat cu aur de uz stomatologic, una cutie LEGO din care poate fi înălţat - cu niţică răbdare de fier şi nervi de felină la vînătoare - sediul DNA, una machetă Maybach, un pachet, sui generis, de cărţi de joc, compus doar din jokeri, din care poate fi înălţat, cu doza adecvată de umor, palatul-reşedinţă al fantoşei şi, last but not least, 5 kg beznă de extracţie autohtonă, menită a provoca isterii, clamat luminescente, de partea păpuşii.

  PS: Din păcate, cunoscutul teosof de sufragerie, mistic monden şi romancier clitoricultor Paulo Coelho nu a consimţit la reproducerea miniaturală a operei sale complete…

• Kidha 24May2008

  =))

• aghiutza 24May2008

  În acest caz, se iscă un genuin nod gordian. Un transfer al mignonului Adrien l’Enfant Merveille (psalt împletitor de jelanie şi jubilaţie în cadenţă oximoronică, nelipsit la dineurile burleşti de la palatul târlaşului-şef) în proporţia coordonatelor somatice miniaturale l-ar face insuficient pentru capacităţile oculare ale oamenilor care, asumându-şi clauza terestră, refuză să fie biologic supraoameni. Deci un cvasi-nanonimic pe care rişti să te aşezi incidental şi să-ţi intre-n cur.

• Polichinelle 25May2008

  Tocmai m-am întors dintr-o vizită de scurtoazie (adică de laconică politeţe) făcută unor candizi prieteni de dinastie. Şi de cum am pătruns în sufrageria dînşilor m-a frapat următoarea scenă: fetiţa familiei jubila solitară pe covor. Fără jucării, fără pisic, fără dulciuri. Şi totuşi, copilul se amuza copios, la răstimpuri arbora (cabotin, ce-i drept) o oarecare morgă, după care îşi relua furorul ludic. Fireşte, am bănuit un demaraj de autism, o nefericită deraiere într-o vastă cochilie psihologică refractară ambientului real. Însă părinţii nu trădau, prin grimase, vreo aspră resemnare în acest sens. Erau volubili, viveuri, veseli. La un moment dat, mama lasă de înţeles că ar fi cazul să culce fetiţa. Atunci, revelator, tatăl intervine generos: “Mai las-o vreo 15 minute, bre, dacă tot i-am luat 3 păpuşi Elodia… “

• dunec 25May2008

  Sunt mai idioti cei care au cumparat papusa decat obiectul in sine sau autoarea.

• Radu George 26May2008

  Poate le-a cumpărat Pepe, într-un moment de profundă gelozie…

• aghiutza 26May2008

  Sau mai degrabă maică-sa lu’ Zăvoranu, să facă voodoo pe ele în speranţa că-i plesneşte lu’ fii-sa un silicon. (Lucru improbabil acum, dat fiind că şi le-a scos. Cică.)

  Polichinelle, din aceeaşi serie, le recomand părinţilor respectivi seturile de păpuşi “Păgubiţii FNI care şi-au primit banii înapoi” şi, desigur, “Condamnările cu executare ale lui Vântu după scandalurile FNI şi BID”.

• Polichinelle 27May2008

  Iar părinţilor care, la antipozii apetitului pentru absenţe morbide, preferă densităţile guralive, alcătuirile elefantine şi buhăirile rococo dotate cu infatigabile emisii imnologice din specia bezelei anale, li se poate sugera, fără prolepsa vreunei dezamăgiri, marioneta Păunescu. Nu e prevăzută cu garanţie (cumpărătorii să fie însă fără griji: e strict impenitentă şi consecventă în piruete). Resuscitarea grohăiturilor apoteotice se face la Flacără. Fără baterii, fără conştiinţă. Doar o disponibilitate infinită pentru dexterităţile oricărui tip de păpuşar.

• cristi 29May2008

  tist…foarte, foarte trist…:(

Leave a Reply