Antena 2, seara târziu, e un fel de OTV, dar fără audiență și în general cu o atmosferă de plictis soporific. Joi seara am dat peste o emisiune marcată cu “Special”, care se numea, grav, cam așa: “Otrava din alimente - Ce ne lasă nutriționiștii să mâncăm de Paște”. Într-o parte a studioului era invitat unul cu față de iluzionist de petreceri pentru copii, cu plete și îmbrăcat în costum roșiatic cu cerculețe și triunghiuri. În partea cealaltă, unul cu păr grizonant și față de academician eșuat în trening prin piețele de cartier. În centru, moderatoarea cu spirit blond și cu față cam neprezentă.
Când am nimerit eu cu ochiul în discuția lor, iluzionistul perora - cam ca CTP-ul pe vremea când se încrunta pe la Hurezeanu în emisiune - despre tehnici de urinare & căcare. Mai peste vreo 10 minute, a trecut la diaree. Am profitat de pauza publicitară și m-am furișat pe un alt canal. N-am riscat să mă mai uit, mai ales că venea Paștele și, vorb-aia, pofta bună. Păi dacă, Doamne ferește, reveneau cu o emisiune cu un titlu de genul “Feng shui câmpenesc vs. Tae Bo silvic” și se apucau să vorbească despre facelift-urile și liposucțiile Elenei Ceaușescu?
Hooverphonic - Renaissance Affair
(Imagine: www.cartoonstock.com)
Seminar, FJSC. Profa: “Vă rog să scrieţi pe o foaie părerea voastră despre filmuleţul vizionat. Poate scrie şi George, după ce se trezeşte…”. Însă adevăratul motiv pentru care v-am chemat aici nu ţine de reveriile mele, ci de ceva mult mai important, aproape la fel de important ca spălatul zilnic pe dinţi. Ţine de siguranţa noastră, a copiiilor noştri, a copiiilor lor, a dobitoacelor din ogrăzi şi, de ce nu, a parlamentarilor. Pentru că dacă nici în inima democraţiei, recte Palatul Parlamentului, nu te poţi simţi în siguranţă, atunci unde? La Dan Diaconescu în bucătărie? La Nicoleta Luciu între sâni? La Băsescu pe chelie?
Aşa că vă aduc, nu fără riscuri operaţionale (”băăăăăi, ce faci acolo?”), dovada vie, dar ortografic cam dată de gard, că la Palatul Parlamentului nu va fi niciodată un atac cu “fire gans”. Poate cel mult cu “fraier guns”.

Ştiu, poza e mai confuză chiar decât mintea lui Vali Stan, dar dacă mai stăteam câteva secunde cu telefonul nemişcat, riscam să fiu placat de un bivol de la pază.
Gorillaz - Kids with Guns
Atunci când se preface că-i pasă, Guvernul României dă impresia că face chestii. Sau, cum ar zice Oreste, de când cu ţicneal… ezoterismul învârtit pe la emisiunea “Codul lui Oreste”, dă impresia că face dintre cele ce aparţin lumii materiale. Una dintre aceste chestii moşite recent de Executiv este site-ul www.startinternship.ro, al cărui nume spune cam tot ce e de spus despre proiect. În mod absolut firesc, site-ul arată suficient de nasol, dar nu de-asta ne aflăm aici.
Cei care vor să se înregistreze ajung, la un moment dat, să completeze câteva câmpuri. Ei, şi taman când completam pe-acolo m-a traversat, din senin, un fel de epifanie viscerală, o iluminare transistorică asupra motivelor pentru care summit-ul NATO nu s-a ţinut şi nu se va ţine niciodată la Pătârlagele sau măcar la Santropel Conference Centre din Bolintin Deal. Este vorba despre consistenţa cosmopolită a numelor. Pe când Bucureşti poate fi transfigurat, ţac-pac, în Bucharest, respectiv Budapest, Pătârlagele rămâne, invariabil, Pătârlagele.
De aceea, mă bucură nespus de mult că avem şi noi o suită de aşezări săteşti sau citadine cu denumiri de rezonanţă internaţională - fapt semnalat tocmai de formularul de înscriere al site-ului antemenţionat -, care pot găzdui oricând evenimente de anvergură globală. Astfel, oraşul Qwerqwer din judeţul Alba este ideal pentru un Global Youth Summit, Troy (Dâmboviţa) se pliază perfect pe cerinţele Galei de Decernare a Premiilor Oscar, iar Ksjdkf (Covasna), prin specific şi tradiţie, este clar prima opţiune pentru Jocurile Olimpice din 2012.
În altă ordine de idei, că tot vine Paştele, aş vrea să ştiu şi eu, de la cei care au mai fost, cum sunt oamenii şi bucătăria locală în localitatea Imobiliareazi din Cluj şi cam cât costă biletul de tren, pentru că m-ar tenta să organizez un happening restrâns, de bonton, acolo.
Massive Attack - Teardrop
Gata, de data asta chiar am spart norma la bombe! Sau nora la plombe, nu mai ţin minte exact, pentru că eram puţin abţiguit şi parcă mă şi doare pumnul. Cert e, însă, că în premieră exclusivă pentru cititorii acestui blog sunt primul care dă o ştire de senzaţie imediat după vreo trei sau poate chiar patru săptămâni de la apariţia ei!
Aşadar, sunteţi gata să vă dezvălui ceea ce ştiaţi deja? Ia fiţi atenţi: cică Laura Andreşan vede verde-n faţa ochilor! Şi nu pentru că Mutu i-ar fi lăsat cash de data asta, ci pentru că Laura vrea s-o pună de-o partidă la Primăria Capitalei. Drept pentru care s-a ciupit lasciv de sfârcuri prin faţa Partidului Verzilor şi şi-a dat fără îndulpecare câteva palme peste buci, în speranţa că ecologiştii o vor lua măcar la o (candida)tură în vară, la locale.
În cazul ăsta, e evident: Vanghelie poate deja să-şi pregătească bocceaua şi, dacă se grăbeşte puţin, are şanse să prindă măcar un loc în peluză la următoarea spirală MISA. În politică nu mai are sorţi de izbândă, zic. Parizerul împărţit prin pieţe şi cele câteva clipuri electorale nu îi vor aduce decât câteva voturi fleşcăite, de la un snop de pensionare recunoscătoare din zona Rahova-Ferentari. Andreşan, în schimb, dacă se produce cum trebuie prin cluburile de striptease şi în calupurile nocturne de publicitate erotică, va câştiga cu siguranţă încrederea bărbaţilor cu drept de vot. Odată aleasă, însă, se iveşte o mare nelămurire: banii îi vrea înainte sau după mandat?
Local H - Bound for the Floor
(Imagine: www.anu.edu.au)