Aghiutza.com | Umor calificat

Putem să dormim liniştiţi: autorităţile dorm şi mai mult ca noi. Probabil mănâncă şi mai mult. Şi au şi mintea mai odihnită. Ceea ce înseamnă că acolo unde noi acţionăm mai puţin raţional şi mai mult impulsiv, ele nu acţionează deloc, ci se uită tâmp în staţie, în aşteptarea unui ordin de sus. Aşa se face, îmi explic, că poliţiştii de frontieră de la Vama Calafat au luat la trei păzeşte o mână de nemţi înarmaţi până-n desuuri cu CD-uri, bannere, reviste şi afişe anti-NATO şi antiglobalizare, după care i-au expediat înapoi la ei acasă. Bine le-au făcut diversioniştilor ălora, riscam dracu’ să ne tăiem la deget c-o revistă din aia proaspăt tipărită, cu paginile ascuţite, dacă lansau un atac de gherilă asupra tarabelor din Bucureşti.

Până la urmă, e de înţeles nevoia de a se lua măsuri profilactice pentru ca Summit-ul NATO să meargă ceas. Dacă tot nu prea putem face unele dintre lucrurile cu care eram obişnuiţi - cum ar fi mersul liber cu maşina - pe durata şederii marilor capi ai lumii în Bucureşti, măcar să fim în deplină siguranţă atunci când nu le facem. În acest sens, propun un raid al mascaţilor prin pieţele bucureştene pentru a confisca de la băbuţele posibil anarhiste întreg arsenalul de ouă sol-aer, castraveţi teleghidaţi, nuci cu ceas, prune artizanale, căţei de usturoi-capcană, brânză antipersoană şi fasole cu mecanism de declanşare acustică.

Treble Charger - Friend of Mine

Pentru că era timpul să trec la lucruri şi mai neserioase, am parcurs, cu respiraţia întretăiată, o anchetă a ziarului Cancan care s-a lăsat aşteptată ani de zile. Astfel, în urma unui filaj deopotrivă abil şi intrepid, desfăşurat în veceul clubului Bamboo, detectivii privaţi de preocupări reale ai tabloidului sus-numit au descoperit că Elena Băsescu nu are 24 de ani (mă rog, 24 sau 25, sau între; sau poate chiar amândouă), cum se vehicula până acum pe la simpozioanele ştiinţifice din Japonia, ci 28. Sau 29. Sau pe-acolo.

În urma acestei şocante lovituri de imagine la adresa instituţiei catwalk-ului, reacţiile au fost pe cât de inventate, pe atât de neaşteptate. Dan Diaconescu a luat prompt atitudine şi a schimbat imediat întrebarea afişată pe ecran, din “Credeţi că exportul de zacuscă va exploda în urma succesului lui Costel Busuioc?” în “Sunteţi de părere că Elena Băsescu preferă abordarea religioasă maniheistă celei care asertează omnipotenţa divinităţii?”. În tabăra cu reacţii adverse la medicaţie, în direct din rezerva sa, Vadim Tudor a jurat că nu va tolera intrigile secesioniste ale instalatorului maghiar care încearcă să separe munca de distracţie în timp ce-i repară chiuveta. În schimb, Cătălin Botezatu a declarat că poziţia sa în legătură cu subiectul se va regăsi în noua lui colecţie haute couture de primăvară-iarnă-toamnă-vară (a dracu’ încălzire globală, a dat totul peste cap). Cât despre Alina Plugaru, tocmai mi s-a confirmat că poziţia ei rămâne, în continuare, aplecată.

Talking Heads - Psycho Killer

(Imagine: www.catavencu.ro)

Gâtuit de certitudinea că vă pasă şi că vă scărpinaţi dubitativ între urechi din cauza lipsei mele de pe blog, mă văd nevoit să împrăştii misterul: în urma onorabilului loc 21 obţinut la RoBlogFest, la categoria jurizată Cel mai bun blog (din vreo 450, mulţumesc frumos, poftă bună şi vouă), au sărit pe mine ofertele de publicitate mascată precum ciomăgarii din presă pe aia mică a lui Băsescu.

Mi s-au propus prototipuri de pungi de seminţe pe care să le iau la test drive-uri, ca să scriu mai apoi pe blog despre feeling-ul pe care l-am avut la cârma unor astfel de pungi de ultimă generaţie, despre consum (urban - pe stadion, în parc sau la Mall; extraurban - în faţa căminului cultural, pe mirişte, pe podişcă sau în şanţ) sau despre cum am simţit tracţiunea integrală a palmei vecinului de dedesubt care a cedat nervos şi mi-a altoit vreo două după ce i-am tot scuipat o juma de zi coji de seminţe în balcon.

Până acum totul a decurs fără cusur, însă în zilele următoare sunt programate probele de anduranţă: aruncatul ambalajului peste gard, masticaţie gimnastică în parc, 100 m (minute) ronţăit şi tir combinat de flegme şi coji. Voi reveni cu detalii (mint, n-o să revin cu nimic, poate doar cu fălcile inflamate). Tzuc, ne vedem în Beijing!

The Dandy Warhols - We Used to Be Friends

Ca să încep într-un ton optimist, pentru că mai încolo o s-o dau în miştouri, redau nedisimulata efuziune sentimentală a unei bătrânici simpatice, probabil din vechea gardă a Regimentului de Gămălii “Apaca”, cu ocazia aniversării lui Ion Iliescu: “V-am văzut prin ’55-’56… Ce bărbat eraţi! Şi acum sunteţi un bărbat apetisant…”. Motivul pentru care, însă, această controversată declaraţie cu vaste implicaţii geopolitice n-a fost preluată de CNN, Al Jazeera, Le Monde Diplomatique şi Trinitas TV este că a fost umbrită, la mustaţă, de un alt eveniment-cheie în plan global: lansarea noii sigle Dacia, cu ocazia Salonului Auto de la… de-acolo, de la ei, că oricum nu interesează pe nimeni.

Multe seminţe s-au crăpat pe marginea şi mai ales în capul subiectului de la recenta lui împrăştiere în media, îndeosebi datorită trăsăturilor pe care sigla le-ar avea în comun cu un desfăcător de capace. Eu zic, însă, că nu asta e problema şi că eroarea morfologică făcută de designerii noii identităţi vizuale nu este una de natură bahică. Păi, din moment ce ştabii afacerii nu vor să renunţe la trecutul triumfal al maşinii şi ţin la valorile acumulate încă de la începuturi de brandul Dacia, n-ar fi fost firesc ca sigla să fie un ansamblu format din patent, şurubelniţă, sârmă de cupru, cheie franceză şi cric?

Din moment ce sunteţi pe aghiutza.com şi nu pe blogul Elenei Udrea, sunt convins că aţi intuit, încă de la însemnarea precedentă, că am fost tocmit de Oana Zăvoranu să înnoroiez eticheta nepătată a lui Vanghelie, în prag de fugă electorală pentru Primăria Generală a Capitalei. Tot datorită flerului vostru investigativ, e posibil să fi anticipat că Oana Zăvoranu, candidata secretă şi de cert prestigiu din partea PRM, plănuieşte să vopsească autobuzele, troleibuzele, tramvaiele şi trenurile de metrou în culorile tricolorului, să le doteze cu aer condiţionat şi cu scaune din piele fină de veveriţă africană, după care să le vândă organizaţiei parareligioase “Martorii lui Elodia” din Copşa Mică.

Ceea ce nu veţi ghici niciodată, însă, este că purtătoarea de stindard naţionalist şi de silicoane a singurului partid-ospiciu din România este, de fapt, un alter ego al lui Vanghelie. Iar ambii reprezintă două dintre multiplele disjungeri schizofrenice ale Marioarei Murărescu. Bun, acum că delirul meu a atins pragul paroxistic şi cămaşa îmi devine din ce în ce mai strâmtă, e cazul să suflăm în lumânare şi să dăm drumul la casetă:

P.S. Binecuvântaţi fie băieţii de la psdtuts.com cu cât mai multe sinecuri, că au tutoriale faine.