Aghiutza.com | Umor cu premeditare

Ieri s-a nimerit să pic în acelaşi vagon de tren cu nişte fotbalişti juniori (însoţiţi de clasicul antrenor îmbrăcat în trening cu culorile naţionalei) care probabil se întorceau dintr-un cantonament la KFC. Şi, în timp ce aşteptam liniştit să deraieze fix partea de tren în care staţionau băieţii, m-a plesnit! Exact în momentul în care prima eructaţie a părăsit gâtul colectiv al grupului, eu ştiam că o să scriu pe blog despre asta.

Aşadar, însemnarea de astăzi aduce în prim-plan acel fotbalist de liceu cu şosetele peste pantalonii sport şi cocalar în perioadele de loisir, pe care îl voi numi generic fotbalar (fiind cunoscut în anumite regiuni şi sub numele de cocalist), iar specific Giani. Chiar, cum se face că într-un grup de fotbalişti mai mare de 3 persoane, pe unul trebuie să-l cheme neapărat Giani (cu variaţii de grafie, bineînţeles: Gieani, Giany, Geanii etc.)? Acuma eu le înţeleg predilecţia pentru Giani Kiriţă, fostul jucător al lui Dinamo, dar nu credeţi că e puţin cam ezoteric pentru publicul larg, băieţi? Nu vă mai ajung denominaţii ca Mutu, Chivu, Rădoi, Jean-Paul Sartre sau Angela Felicia Botez?

Lăsând asta la o parte, am remarcat că pentru un fotbalar totul este nou (”Uaaa, să-mi bag pula, au budă în buda din tren, coaie!”) şi că de fiecare dată un resort abisal îl face să împărtăşească numaidecât şi foarte sonor uluitoarea descoperire (”M-am pişat în gaura aia, bă!”). Indiferent unde se află, lumea este permanent un prilej de revelaţie cultural-cognitivă pentru Giani. O altă chestie pe care involuntar am observat-o e că fotbalarul, oriunde s-ar duce, merge în grup cu băieţii (băieţii fiind nişte homălăi la fel de îndoielnici ca el): “Am fost ieri la coarde, pulă, da’ n-am futut nimic că eram cu băieţii, 12 oameni într-o cameră de 4 pe 4 şi, pula mea, nu aveam loc nici măcar să-mi mişc deştele de la picioare…”.

Pentru cei care deja exersează cum să-şi tragă şosetele peste panataloni, îmi pare rău, dar am o veste proastă: s-a dovedit, absolut ştiinţific, că fotbalarul are o durată de viaţă foarte scurtă, ce nu depăşeşte niciodată liceul. Cu toate că în timpul gimnaziului şi, mai ales, al liceului are parte de o creştere fulminantă pe plan monden local, fiind cunoscut drept un băiat de viaţă, bea şi conduce, fute şi se duce!, fotbalarul se stinge în mod dubios imediat după a 12-a. “Bă, să moară mă-ta-n pula mea, l-ai mai văzut pe Giani? Că n-am mai auzit nimic de el, în slobozu’ la tac-su’…”. “Bă, ştiu că eram cu el la banchet, ne distram cu chestia aia care luminează de sus şi care dansezi sub ea cu două pizde care erau cu noi, şi dintr-o dată ne felicită directorul c-am absolvit şi paf!, Giani a dispărut!”.

În speranţa că n-o să trebuiască să le cumpăraţi copiilor voştri pantaloni de trening Adidas când ajung la facultate, îmi urez toate cele bune.

7 socotinţe la “Se întâmplă în România multiculturală: Fotbalarul”

• curcubitator 6February2008

  =)) ..oh cata dreptate, cunosc si eu cateva exemple din specia asta…si culmea pe unu chiar il cheama giani :)))

• dush 6February2008

  thumbz up for you! e atat de trist…si atat de adevarat incat a ras si scaunul sub mine…bag sama ca mersu cu masina personala e trixt..vezi numa oameni care se scobesc in nas si dinti la volan…in rest…nu ai parte de nici un fel de gadilici pe neuron care sa te faca sa pui mana pe pix. traiasca transportul in comun

• Kidha 7February2008

  a giani sau a nu giani

• Lulu. 10February2008

  SUPTilă poza. dar merge de minune, ce să mai?

• blizzardus 28February2008

  Foarte, foarte tare insemnarea :))) Ii tot vedeam pe strada (mai rar pe stadion sau pe vreun teren de sport) si ma tot intrebam ce-or fi! :)) Acum stiu, multumesc!

• aghiutza 28February2008

  E frumos din partea lor când sunt pe stradă. Urât e, în schimb, când sunt cu tine în acelaşi mijloc de transport în comun.

• blizzardus 11March2008

  Io zic sa nu mai folosesti mijloacele de transport in comun!:))))

Leave a Reply