Aghiutza.com | Umor cu premeditare

Sincer, mă bucur că exişti. Eşti un model pentru cei ce vor să te asculte cu ochii închişi. Eşti o facultate pluridisciplinară într-un singur om. Ţii frâiele vieţii într-o mână de zbir şi sunt fericit pentru tine. Nu-i asculta pe chibiţi când şoptesc pe bancheta din spate că ai fi un nimeni doar pentru că nu ai făcut şcoală. Ei sunt nişte pigmei trişti care îşi hrănesc vanitatea desconsiderându-i pe alţii, pe când tu eşti OMUL.

Tu ştii politică. Pe când analiştii toceau de prisos lungime de bandă pe la diferite televiziuni, tu deja aveai viziuni şi spuneai lumii adevăruri nebănuite: “toţi sînt nişte hoţi, dă-i în pula mea! Vezi, dacă e lumea fraieră şi i-a votat?”. Tu ştii economie. Micro şi macro. Nu trebuie să iroseşti bani pe ample cercetări la nivel naţional ca să-ţi dai seama ce nu merge bine. Nu trebuie să convoci nişte puţe de specialişti ca să găseşti o soluţie. Tu o ştiai înainte ca problema să apară: “da’ să ieftinească benzina, futu-le muma-n cur, că li se umflă burţile de la atâta furat! Şi să nu mai scumpească atâta ţigările!”. Tu ştii ce loc ocupă religia în psihicul versatil al omului contemporan. Ştii să delimitezi spiritualul de profan şi să le încadrezi într-un tablou descriptiv al societăţii româneşti. “Aaaa, Becali? Ăsta-i om bun, că dă la oameni şi crede şi în Dumnezeu! L-am votat în 2004!”. Tu ştii să apreciezi tradiţia şi datinile româneşti. “Mâine mă duc la pomană la un cumătru, ăsta e om avut şi-o să mânc cât pentru o săptămână…”. Ca atare, eşti o veritabilă oprelişte în calea degradării culturii naţionale. Ştii bine că fără o identitate solidă am deveni sclavii globalizării. Tu eşti şi un mare patriot. Ireverenţa faţă de alte naţii vine dintr-un copleşitor sentiment de iubire pentru România. “Am dus ieri un chinez de la gară până la Victoriei; 1 milion i-am luat! Şi prostu’ a dat, n-a făcut gât, hăhăhă, că nu ştia să lege două cuvinte în română!”. Cunoştinţele tale empirice de fizică îţi permit să aproximezi viteza optimă pe care trebuie să o ai când tragi cu roata în baltă, în aşa fel încât să-l umpli de fericire pe dobitocul de pe trotuar.

Sincer, mă bucur că te-am întâlnit. Pentru că eşti un fin cunoscător al realităţii şi este necesar să mai deschidem ochii din când în când ca să vedem mizeriile din jurul nostru. Fără tine, viaţa mea ar fi fost mult mai goală, iar garderoba mult mai curată. Sunt foarte fericit pentru tine, te respect şi, sincer, îţi doresc să mori. Pe patru roţi, în taxiul pe care ţi l-ai croit după chipul şi asemănarea ta.

Fiţi foarte atenţi la personajul despre care o să vă vorbesc în continuare, căci îi veţi uita numele imediat după ce veţi termina de citit ştirea asta. Ciupilan, căci despre el e vorba, e nepotul regelui Cioabă. Şi, din moment ce e nepotul lui Cioabă, iar DNA-ul n-a făcut nimic în legătură cu asta, Ciupilan a găsit de cuviinţă să-şi comande avion de 16 milioane de euro. Dacă am apucat să termin şi propoziţia asta fără ca DNA-ul să se sesizeze, înseamnă că sunt şanse mari să-l şi primească.

Acum că avionul e practic în ograda omului, să nu ne aruncăm în polemici derizorii despre eventualul snobism implicat de o astfel de achiziţie. Sunt gata să pun rămăşag că sus-numitul l-a cumpărat în scopuri strict utlitare. Un avion se poate dovedi de foarte mare folos la şatra omului. Spre exemplificare, să zicem că nevasta lui Ciupilan tocmai a ieşit de sub duş şi nu găseşte foehnul. Aşa că se aşază frumos în spatele avionului şi îl roagă pe jupân să dea drumul la reactor. După care, fireşte, se urcă în taxi şi se întoarce acasă. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, dacă staţi la bloc şi veţi auzi vreodată, în timp ce trândăviţi în fotoliu cu ziarul sub nas, scârţâieli pe asfalt, ferestre spărgându-se şi alarme de maşini pornind una după alta, nu e cazul să vă speriaţi. Scoateţi capul pe geam şi veţi vedea un avion tras de două mârţoage obosite, de pe care ţipă Ciupilan cât îl ţin bojocii: “Fiareeee veeechi, fiareeeeee luăăăăăm!”.