Aghiutza.com | Umor calificat

Un institut de cercetare din Marea Britanie a realizat un studiu conform căruia britanicii mănâncă… aiurea! N-au realizat englezii nici un studiu. S-au ţinut tot weekend-ul după fustele nevestelor, la cumpărături. În schimb, o agenţie de presă niponă relatează că nişte cercetători japonezi au inventat seminţele de bostan care… gogoşi! Nici ăştia nu au făcut nimic. Au băut sake până au dat cu capetele de picioarele meselor. Noroc, totuşi, cu americanii, căci graţie lor au jurnaliştii ce pune pe masă la şedinţa de sumar. Ultima ştire-bombă venită de peste Ocean este de fapt un zvon-bombă şi poartă marca Pentagonului. Cică în laboratorul Wright din Ohio, o mână de creiere fără prea multă treabă pe acasă cloceşte, încă din 1994, o armă chimică neletală, “Bomba gay” pe numele său de cod. Arma este un afrodiziac care modifică radical comportamentul hormonal al inamicilor şi poate avea efecte devastatoare asupra moralului şi disciplinei trupelor duşmane.

Chiar dacă Pentagonul neagă că ar fi finanţat un asemenea proiect, e stringent ca această găselniţă să fie luată în seamă şi introdusă numaidecât în manualele de tactică militară. De acum încolo, pifanii vor fi dotaţi obligatoriu cu chiloţi de tablă sau, în cazul unui buget mai restrâns, se va recurge la dopuri. Din nomenclatorul militar se va scoate termenul pedestraş, locul fiindu-i luat de pederast. Totodată, ca urmare a bombei gay, imaginea clasică a câmpului de luptă se va schimba şi ea simţitor, întrucât e clar că nici un soldat nu va mai avea curajul să ţipe la camarazi să-i acopere spatele.

(Imagine: Matthew Dunn - www.cartoonstock.com)

După ce onorabilul tabloid Atac şi-a tras simbol religios pe frontispiciu, iar reporterii au fost înarmaţi nu cu pixuri şi carneţele, ci cu mătănii şi cruciuliţe, cetăţenii cu drept de vot ai României au început, în mod firesc, să se pârpălească seara în pat. Tot felul de întrebări escatologice le frământau seară de seară fragilele conştiinţe: “Ce se va alege de presa românească?”, “În ce direcţie ne îndreptăm, Doamne?”, “Când se despoaie Esca în Playboy?”, “Cât s-a terminat aseară meciul?” ş.a.m.d.

Mântuirea nu s-a lăsat însă aşteptată şi, în scurt timp, din tipografiile duhovniceşti ale Cancan Media s-a coborât ziarul omonim pe tarabele necredincioşilor. Oamenii au început din nou să vorbească pe la colţuri despre patimile Mioarei Roman, să păstreze momente de tăcere solemnă în timp ce citesc ultimele învăţăminte ale starletei porno Alina Plugaru şi să scuipe cu frică în sân ori de câte ori necuratul îi îndeamnă pe semeni la gerontofilie. Căci trimisul lui Bârfeu pe pământ n-a zăbovit nici o clipă şi s-a pus numaidecât pe propovăduit. Cu nemărginită bunăvoinţă, el le-a arătat mirenilor calea, grăind: “Porcăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Certurilor!”.

(Imagine: Richard Jolley - www.cartoonstock.com)

Mi-a aruncat omul Goriulian pisica în curte şi, apăsat de spiritul gregar, mă văd nevoit s-o fac afiş şi s-o lipesc pe blog. Aşadar, brand-urile cu care am de-a face zilnic sau săptămânal, privite dintr-o perspectivă maniheistă (şi pumniînguristă, în cazul celor din dreapta), sunt:

Mai departe, azvârl mâţa la Kidha, Radu, Urletul poporului şi Caesar (care are blog de muie controlorii RATB cu trei sau patru însemări, fie-i sesiunea uşoară!). Asta dacă nominalizaţii găsesc de cuviinţă, bineînţeles.

Ieri am fost şi eu molist. Adică şuţan de Mall, să mă înţeleagă şi bunicile din Agigea. Scopul şi durata vizitei contează mai puţin, important e ce s-a întâmplat acolo: nimic ieşit din comun, deci nedemn de menţionat. Totuşi, la un moment dat, mi s-a părut că-l văd pe Ernest de la Trădaţi în dragoste. La al doilea moment dat, mi-am dat seama că da, era chiar Ernest, de la chiar Trădaţi în dragoste. Primul meu impuls a fost să scot telefonul mobil cu supercamera aia de 2 megapixeli pe care nu o are şi să filmez, că sigur se adună un descreierat şi-o descreierată în ring şi se bălăcăresc în faţa aparatelor de luat vederea publicului. Am trecut însă repede peste acest impuls, pentru că eram într-un loc privat şi, prin urmare, filmatul era interzis. Şi-n plus, Ernest era însoţit nu de echipa de la Prima TV, ci de gagică-sa. Pe care n-am văzut-o foarte bine, însă, ghicind curiozitatea voastră, vă pot spune cu certitudine că era urâtă sau nu, poate grasă sau nu prea, lucru care este foarte adevărat, de altfel.

(Imagine: www.maglavais.ro)

Cei care au făcut, fac sau au de gând să facă marketing, precum şi cei care încă mai au casete cu Irina Loghin prin casă, să fie puţin atenţi la mine. Azi am trecut pe lângă cea mai bandită metodă de a face marketing! Ba chiar m-am oprit câteva secunde s-o studiez. După care am luat-o la fugă să mănânc o şaorma, că na, i se mai face şi omului foame. Dar acum sunt aici, în faţa blogului, gata să vă împărtăşesc revoluţionara tehnică de vânzare. Care stă cam aşa: la ieşirea din pasajul de la Universitate, un nene avea expuse pe o tarabă improvizată umbrele şi ochelari de soare. Genial, absolut genial! Păi, ia gândiţi-vă puţin, cum a fost vremea din ultimele săptămâni? Aţi ghicit, de căcat! Adică ori ne-am luptat cu zăpuşeala, ori ne-am fleoşcăit cu ploaia. Iar nenea ăsta, împins de la spate de un fantastic spirit antreprenorial, s-a gândit să ne vândă în funcţie de condiţiile meteorologice.

Ideea e demenţială şi, în locul lui, m-aş duce cu ea în dinţi pe la toate corporaţiile mari. Mai ales că are potenţialul de a fi extinsă la nivel naţional. Vine inundaţia, întinzi frumos pe tarabă bărci pneumatice şi şosete uscate. Vine furtuna, sari repede cu fixativul Swarzkopf Drei Wetter Taft. Sau - fiindcă tot au fost înregistrate de curând asemenea fenomene atmosferice - vine tornada, stai şi tu pe-aproape cu câţiva stâlpi solizi de beton, că nu se ştie când îl prinde pe om năpasta în plin câmp şi se trezeşte că n-are de ce să se agaţe.

(Imagine: www.cartoonstock.com)

Ieri seară, am deschis OTV-ul şi am rămas câş. M-am frecat bine la ochi, mi-am tras două palme peste faţă, m-am aruncat cu capul în perete şi mi-am îndreptat iar privirea spre OTV, poate-şi revine. Nimic, era la fel. Deci e de la ei, nu de la mine. Şocul a fost declanşat de avertismentul de sub sigla OTV, acolo unde sălăşluieşte de obicei deja prea firescul “Senzaţional” sau deja incredibil de comunul “Exclusiv”. Acum era un “Atenţie” grav, cu doar un semn de exclamare.

Să ghicesc că postul îşi doreşte o repoziţionare pe piaţa televiziunilor româneşti? Până acum publicul prioritar era mai evident ca sânii Jennei Jameson într-o producţie de profil: cititorii ştirilor de la 5 şi telespectatorii Libertăţii. Acum, se pare că OTV doreşte să-şi asume veleităţi de post de serviciu public şi să ne servească nu divertisment ieftin, ci informaţii concrete, utile, care să ne ajute să ne orientăm în viaţa cotidiană. Chiar dacă acel “Atenţie!” ne avertizează numai asupra temei emisiunii - Reconstituirea morţii lui Bogdan “Ralph”, e totuşi un început. Datorită atenţionării vom înţelege rolul mecanismelor politice în configurarea societăţii atunci când, de exemplu, cumpărăm o pâine. Ca telespectatori atenţionaţi ai OTV, ştim că pâinea respectivă este un element sine qua non al sănătăţii noastre, pentru că ni s-a atras în prealabil atenţia asupra reconstituirii morţii lui Bogdan “Ralph” şi, ca atare, toate intercondiţionările microeconomice şi macrosociale ne sunt foarte clare.

Dacă postul lui Dan Diaconescu nu se va abate de la această nouă direcţie, prevăd că în curând vom avea titluri de genul “Important! Ciobanul care şi-a tăiat sau nu nevasta cu pila pentru unghii”, “Semnalare! Există o şansă ca Gabriel Fătu să arate caseta” sau “De reţinut! Noi detalii în cazul <<Crimei din Primăverii>>: Romaniţa Iovan a făcut herpes după ce a mâncat un ecler stricat din Piaţa Berceni!”.