Aghiutza.com | Umor cu premeditare

O dată pe săptămână, seara, ar trebui să suspendăm orice preocupare socială, orice activitate profesională, orice tentativă antreprenorială, orice demers intelectual şi orice curiozitate cognitivă. Pentru că, o dată pe săptămână, Olimpul, înduioşat de rugile nevrednicilor muritori, îşi trimite cel mai de seamă reprezentant pe pământ. Înzestrat cu înţelepciune milenară şi cu laptop celest, acest olimpian alfa se pogoară enigmatic din ceruri şi, la primul contact al augustei sale sandale cu profana ţărână, grăieşte doct: “La dracu’, iar am nimerit în căcat!”. Rece şi neimpresionat de vicisitudinile telurice, îşi şterge sandala cu batista aurită, se uită în sus cu mustrare părintească în ochi şi îşi continuă drumul.

Muritorii cei nevrednici şi slabi spiritualiceşte poate că îl văd printre ei, poate că îi înfing din greşeală cotul în burtă când aleargă să prindă metroul sau poate chiar îi aruncă un “ce pizda mă-tii stai ca bou’ în faţa uşii? Cobori sau ce dracu’ faci?”. Asta pentru că sunt ignoranţi şi nu ştiu cine este el, întrucât Olimpianul, din dragoste inextingibilă faţă de specia oamenilor, a ales să le semene trupeşte în periplurile sale pământeşti.

Odată ajuns la destinaţie, la palatul mitic, zăreşte un chip familiar sprijinit de poartă şi inima îi revarsă din nou solicitudine candidă în întreaga fiinţă. Modest şi afabil, Olimpianul îl salută înclinându-şi cu semnificaţie capul şi se pregăteşte de triumfala intrare. Jap!, simte o palmă grea peste ceafă. “Unde dracu’ crezi că te duci, mă? Ai venit la cerşit?”, îl interpelează portarul. “Ce zici acolo? Că eşti aşteptat? Stai să verific… Şefu’, e aici un mustăcios cu faţă de imbecil care vrea să intre… Aha… Aha, aha… OK. Bine, bă, poţi să intri..”. Cu chipu-i încă transfigurat de o seninătate ataraxică, Olimpianul trece repede peste acest neajuns al firii umane şi intră.

Înauntru, amfitrionul imberb şi bursucul bonom îl aşteaptă încordaţi într-un căscat reverberant. “Iar te-ai dat jos unde nu trebuie, nătărăule? Hă, hă, hă”, încearcă să glumească pe un ton ştrengăresc bursucul. Triada este acum completă. Olimpianul se aşază simbolic la masă, în centru. Îşi întinde în faţa lui laptopul de un crem solemn şi se pune în expectativă. “Bine-aţi venit la Sinteza zilei! Alături de mine îi am pe domnul Ion Cristoiu şi pe domnul Valentin Stan, care observ că şi-a luat laptop nou…”, începe amfitrionul imberb.

Omenirea poate să răsufle uşurată în această seară de repaus ocupaţional. Fiindcă o dată pe săptămână, timp de o oră, puţin câte puţin şi crâmpei cu crâmpei, divinitatea ne furnizează prin reprezentantul său olimpian, la un nivel sonor demn de însăşi vocea zeilor, cheia soluţionării tuturor problemelor. Foametea, sărăcia, bolile, încălzirea globală, crizele politice, operaţiile estetice nereuşite - toate vor fi în curând uitate. Iar în catastiful istoriei vor fi încrustate vorbele profetice ale unui genuin vizionar: “Deci, domnu’ Gâdea, mă urmăriţi? Domnule Gâdea, domnul Traian Băsescu a… Staţi puţin, 5 secunde şi termin ce am de zis! Să băgam failu’ audio, vă rog!”

P.S. Dacă vrei să-l vezi şi tu, cititorule, trage link-ul ăsta de ureche până la primul RealPlayer staţionat pe calculatorul tău. De la minutul 10 încolo, Vali Stan trăieşte şi, mai mult chiar, aproape zici că e om!

11 socotinţe la “Un dinte, doi dinte, Vali Stan preşedinte!”

Canci păreri la această însemnare, ceea ce poate că e mai bine pentru noi toţi.

Leave a Reply