Aghiutza.com | Umor cu premeditare

Tocmai mi-am dat seama de un lucru. Un lucru cu oi şi UE. Nu, nu-ţi azvârli gândul atât de departe, cuvintelor “oi” şi “UE” nu le lipsesc litere prin faţă, deci nu e rost de aluzii pornografice aici. O să fie mai încolo. Aşadar, oi şi UE. Şi norme multe, grele şi contondente pentru conştiinţa încărcată de cutume a autohtonului, îndesate bine cu furca într-un zepelin şi presărate mai apoi prin toată România.

O brumă de norme dintre astea a picat şi pe cuşma tradiţională, de la Hugo Boss, a ciobanului. Acesta, până acum, se pregătea de transhumanţă conform obiceiului strămoşesc, colindând farmaciile după lubrifiant şi cauciuc. Şi de-acum încolo ar putea să-şi procure sus-numitele, dar mai pe şeştache, să nu bată la ochii fraţilor mai occidentali. Însă norma europeană nu-l păleşte acum, ci când ajunge sus pe munte, pe păşune, cu mioarele. Căci ciobanii vor fi nevoiţi să se ţină de şase unii pe alţii, iar când unul zăreşte un comisar european survolând zona în elicopter, să ţipe cât îl ţin puterile: “Abandon sheep, băăă!!!”.

(Sursă imagine: www.allfunnypictures.com)

Se pare că minţile luminate cu fază scurtă din cadrul companiei Renault au avut parte de un flash de pe contrasens, drept pentru care s-au văzut nevoite să-şi adapteze viteza… asta!, maşina Logan la condiţiile nefaste de drum financiar. Automobilul în discuţie a derapat niţel anul trecut, lăsând în urmă victime procentuale în profitul constructorului de maşini: vânzări mai mici cu 4% la nivel mondial şi cu 8,7% în Europa. Prin urmare, un şofer de cursă lungă de la volanul companiei a declarat că vor să scoată pe piaţă un Logan hiper-mega-ultra-super-ieftin, trăi-ţ’-ar anvelopa, că-n altă parte nu găseşti ca la mandea! Acest Logan hiper-mega-ultra-super-ieftin cică ar costa între 2000 şi 4000 de euro.

La preţul ăsta, îndoiala n-are cum să nu se arunce sinucigaş în calea discuţiei. Eu zic însă să nu ne pripim în interogaţii, căci ne dregem cu ceai. Cu o analogie cu ceai. Ia fiţi un pic atenţi aici, să vede… Nu, n-am poze. Doar un raţionament. Aşadar, să reveni… N-am nici grafice. Nu, nici măcar d-alea nasoale făcute în Paint. Cum zice… Da’ de unde link? Băi, dacă mai insistaţi vă pun să cântaţi imnul OTV! Aşa, acum v-aţi potolit… Bun. Raţionamentul e în felul următor: aţi observat că în majoritatea localurilor ceaiul e, pe lângă apă, cel mai ieftin lichid? Desigur, cu condiţia să ţi-l prepari singur, că nu-ţi bagă nimeni pliculeţul de ceai în ceaşcă, adaugă zahăr şi apoi agită mixtura. Ei, aşa e şi cu Logan-ul ăsta: e ieftin, dar ţi-l asamblezi singur! Sper însă ca francezii să nu fie la fel de chitroşi precum chelnerii noştri, care, de-ai dracu’, îţi dau o ceaşcă ciobită şi numai un pliculeţ de zahăr. Şi cred că mai şi scuipă în apă.

(Sursă imagine: www.ukjumicar.co.uk)

În urmă cu o cârcă de zile, dubiosul ăsta a aruncat cu tag-ul în mine. Fiind luat pe nepregătite, am jonglat cu tag-ul de pe o mână pe alta până l-am scăpat pe jos. Şi scăpat a fost… Până azi-dimineaţă, când m-am împiedicat de el şi mi-am rupt cugetul în două. Aşadar, se pare că trebuie să scap aici alea 5 secrete ca să scap de blestem. Să curgă dezvăluirile!

1. Pot să dorm oriunde şi în orice poziţie. În Dacie, în tren, în autobuz, pe scaun, sub scaun, pe câmp, pe orizontală, pe verticală, pe diagonală, pe ipotenuză, chiar şi pe bisectoare. La o nuntă, am moţăit sprijinit de un perete. La o altă nuntă, am aţipit în picioare. Într-a 12-a, beat fiind, am dormit vreo 6 sau 7 ore întins la orizontală, cu mâna ridicată în sus. Totuşi, e bine de ştiut că-mi pot păstra verticalitatea în condiţii dintre cele mai potrivnice.

2. Când eram un ţâcă de 11 sau 12 ani, am fugit de la bunici. Am traversat un codru, am bătut preţ de câteva ore bune o şosea pe un junghi de ploaie torenţială, ca să ajung acasă, să-mi dau seama că părinţii-s plecaţi şi să mă întorc înapoi, pe aceeaşi ploaie torenţială. Bineînţeles, mass-media rurală, folosind ca suport de difuzare cleveteala aruncată peste gard, a preluat imediat ştirea şi a doua zi, de-a lungul întregii uliţe, eram o vedetă locală (sau un mic paria, întrucât motivul pentru care am fugit de-acasă a fost căsăpirea unui puşti :D).

3. Anul trecut, am avut primul meu atac de paranoia. A fost mişto. Eram în metrou, pe undeva pe la Universitate, şi în faţa mea a picat un bărbat ciudat. Avea ochii injectaţi, era transpirat tot, tremura şi citea cu neastâmpăr dintr-o biblie de buzunar. L-am crezut terorist din ăla cu centură de dinamită la brâu, aşa că am coborât la următoarea. Din fericire, trenul n-a bubuit. Probabil că era terorist român şi-şi amanetase dinamita ca să-şi ia băutură. Sau se zgârcise şi băgase piper în loc de nitroglicerină.

4. Hmm… se uită DNA-ul pe-aici? Care sunteţi de la Parchet, vă rog să ridicaţi politicos două degeţele şi să ieşiţi dracu’ din sală! Aşa… În gimnaziu, voiam să mă fac falsificator de bani. Schema era infailibilă, căsuţa de vacanţă din Hawaii şi vila din Corbeanca îmi aruncau ocheade pătimaşe, iar Porsche-ul mă aştepta cu mâncărimi la cauciucuri în show-room. Din păcate, un amănunt neînsemnat a făcut ditamai craterul în autostrada spre căpătuire (”Bă, dar unde scanăm bancnotele? Ai scaner?” “Ăăă… nu. Tu?” “Nu…” “OK, la dracu’ cu asta! Hai înapoi la ore, că s-a sunat şi trebuie să ma asculte!”).

5. Când sunt tuns chilug, aduc c-un delincvent. Până şi-n 139, binecunoscutul microcosmos social al bandiţilor, lumea preferă să stea la câţiva metri depărtare de mine, cu mâinile pe poşete sau portofele. Am şi poză care s-o dovedească! Nici măcar eu n-aş sta lângă individul ăsta!

Bun, acum că m-am descărcat, e timpul să leg tag-ul de-un bolovan şi să-l arunc în geamurile următorilor bloggeri de onoare: Elvis, Ilie Moromete şi Jean Luc Picard.