
Bună seara, c-a-nserat;
Noi cu virusul ne-am luat;
Pe la compuri, şi-n ăst an;
Cum a zis badea Troian.
La mulţi ani cu sănătate;
Să vi se infecteze cu de toate!
Chiar dacă mai e cam o lună până la Crăciun, eu m-am trezit ieri din somnul cel de lene cu colindătorii troieni pe calculator. Din păcate, au intrat pe furiş, aşa că n-am avut timp să le pregătesc trataţia care li se cuvenea după datină: un antivirus mare şi pufos, stropit cu definiţii gustoase ale ultimelor soiuri de viruşi. I-am lăsat puţin să alerge cu ghetele murdare prin hard disk, să se joace de-a v-aţi ascunselea prin folder-ele cu filme şi să se scălâmbăie la documentele personale, că na, sunt şi ei tineri si trebuie să se bucure de viaţă, nu se ştie când vor mai avea ocazia să dea de un dobitoc care umblă fără antivirus la purtător. Dar s-au dovedit a fi de neam prost şi s-au întins lacomi în tot hard-ul până am rămas fără strop de spaţiu, de nu mai aveam unde să arunc şi eu un mp3. Gata, până aici! L-am sunat pe vărul Kaspersky, vlăjgan fără remuşcări, care i-a luat de guler şi i-a aruncat unul câte unul pe geam.
Stau şi mă gândesc: oare viruşii ăştia n-au ce face pe-acasă? Bine, pe-ăştia mici şi zbanghii îi înţeleg, abia descoperă şi ei lumea, dar ăia mari, cu neveste şi familii? Nu se poate să nu aibă probleme seara cu virusoaica, când vin după miezul nopţii pe trei platane de hard disk şi nimeresc cu capul direct în “Recycle Bin”. “Bine, mă derbedeule, pe unde ai umblat până la ora asta? Mor copiii de foame, de-o săptămână mănâncă numai fişiere .txt de 2-3 kilobiţi, iar tu huzureşti prin calculatoarele multinaţionalelor şi înfuleci câte trei filme de 700 de megabiţi deodată! Şi pe mine când mă scoţi la o cină romantică pe PC-urile celor de la McDonald’s? De când îmi tot promiţi, halal virus mi-am ales ca bărbat!”.
Probleme pot avea şi cei adolescenţi, când se întâlnesc cu gagicile-virus pe notebook-ul cărat de vreun şuţan la Mall. “Auzi, CIHuleţ drăgălaş şi pufos şi iubăreţ, ce-i cu bucata asta de cod scrisă cu roz pe cămaşa ta? Eu sunt scrisă numai cu roşu…” “Ăăă… ăăăă…” “Aha, deci ai fost cu alta! Cum îndrăzneşti, porcule şi nesimţitule şi netrebnicule şi… PORCULE! Să nu te mai văd! Sper să bubuie hard disk-ul pe care te întâlneşti cu aia!”.
Ziceam mai sus de viruseii mici şi inocenţi… Ei, cred că şi ăştia pot să dea de bucluc. Ajung ei acasă roşii la faţă şi gâfâind, după o zi întreagă de zburdat şi infectat, intră zâmbind în folder-ul “Bucătărie” şi îşi găsesc părinţii tăcuţi şi îngânduraţi. “Win32.Mihăiţă.WinNuke, ce-ai făcut tu azi?”, zice mama-virus pe un ton grav. “Aaa… păi am fost cu Win32.Alinuţa.BitchSlap şi am infectat FIFA 2007 pe calculatorul cuiv…”, răspunde încurcat puţanul, însă tatăl se ridică brusc şi bate autoritar cu pumnul în masă. “Ai fost pă dracu’! Mi-a zis vecinu’ de la patru că te-a văzut pe server-ele de porn! Aşa te-am crescut noi? De la vârsta asta începi să faci prostii? Ce urmează, să găsesc jpg-uri cu femei goale sub patul tău? Du-te în camera ta, eşti pedepsit!”.
Una peste alta, îi mai aştept pe la mine, poate de Anul Nou, poate de Paşti sau poate chiar cu ocazia următorului lot de porn ce va poposi pe calculatorul meu. Băieţi, vărul vă aşteaptă la uşă, cu bombeul lustruit.
copilu' 18April2007
=)) preaaa tare! ador obiectele banale, chestiile mici sau chiar virtuale care “iau” viata ;;) super asta:)