Aghiutza.com | Umor cu premeditare

Bună seara, c-a-nserat;
Noi cu virusul ne-am luat;
Pe la compuri, şi-n ăst an;
Cum a zis badea Troian.
La mulţi ani cu sănătate;
Să vi se infecteze cu de toate!

Chiar dacă mai e cam o lună până la Crăciun, eu m-am trezit ieri din somnul cel de lene cu colindătorii troieni pe calculator. Din păcate, au intrat pe furiş, aşa că n-am avut timp să le pregătesc trataţia care li se cuvenea după datină: un antivirus mare şi pufos, stropit cu definiţii gustoase ale ultimelor soiuri de viruşi. I-am lăsat puţin să alerge cu ghetele murdare prin hard disk, să se joace de-a v-aţi ascunselea prin folder-ele cu filme şi să se scălâmbăie la documentele personale, că na, sunt şi ei tineri si trebuie să se bucure de viaţă, nu se ştie când vor mai avea ocazia să dea de un dobitoc care umblă fără antivirus la purtător. Dar s-au dovedit a fi de neam prost şi s-au întins lacomi în tot hard-ul până am rămas fără strop de spaţiu, de nu mai aveam unde să arunc şi eu un mp3. Gata, până aici! L-am sunat pe vărul Kaspersky, vlăjgan fără remuşcări, care i-a luat de guler şi i-a aruncat unul câte unul pe geam.

Stau şi mă gândesc: oare viruşii ăştia n-au ce face pe-acasă? Bine, pe-ăştia mici şi zbanghii îi înţeleg, abia descoperă şi ei lumea, dar ăia mari, cu neveste şi familii? Nu se poate să nu aibă probleme seara cu virusoaica, când vin după miezul nopţii pe trei platane de hard disk şi nimeresc cu capul direct în “Recycle Bin”. “Bine, mă derbedeule, pe unde ai umblat până la ora asta? Mor copiii de foame, de-o săptămână mănâncă numai fişiere .txt de 2-3 kilobiţi, iar tu huzureşti prin calculatoarele multinaţionalelor şi înfuleci câte trei filme de 700 de megabiţi deodată! Şi pe mine când mă scoţi la o cină romantică pe PC-urile celor de la McDonald’s? De când îmi tot promiţi, halal virus mi-am ales ca bărbat!”.

Probleme pot avea şi cei adolescenţi, când se întâlnesc cu gagicile-virus pe notebook-ul cărat de vreun şuţan la Mall. “Auzi, CIHuleţ drăgălaş şi pufos şi iubăreţ, ce-i cu bucata asta de cod scrisă cu roz pe cămaşa ta? Eu sunt scrisă numai cu roşu…” “Ăăă… ăăăă…” “Aha, deci ai fost cu alta! Cum îndrăzneşti, porcule şi nesimţitule şi netrebnicule şi… PORCULE! Să nu te mai văd! Sper să bubuie hard disk-ul pe care te întâlneşti cu aia!”.

Ziceam mai sus de viruseii mici şi inocenţi… Ei, cred că şi ăştia pot să dea de bucluc. Ajung ei acasă roşii la faţă şi gâfâind, după o zi întreagă de zburdat şi infectat, intră zâmbind în folder-ul “Bucătărie” şi îşi găsesc părinţii tăcuţi şi îngânduraţi. “Win32.Mihăiţă.WinNuke, ce-ai făcut tu azi?”, zice mama-virus pe un ton grav. “Aaa… păi am fost cu Win32.Alinuţa.BitchSlap şi am infectat FIFA 2007 pe calculatorul cuiv…”, răspunde încurcat puţanul, însă tatăl se ridică brusc şi bate autoritar cu pumnul în masă. “Ai fost pă dracu’! Mi-a zis vecinu’ de la patru că te-a văzut pe server-ele de porn! Aşa te-am crescut noi? De la vârsta asta începi să faci prostii? Ce urmează, să găsesc jpg-uri cu femei goale sub patul tău? Du-te în camera ta, eşti pedepsit!”.

Una peste alta, îi mai aştept pe la mine, poate de Anul Nou, poate de Paşti sau poate chiar cu ocazia următorului lot de porn ce va poposi pe calculatorul meu. Băieţi, vărul vă aşteaptă la uşă, cu bombeul lustruit.

În spiritul celor de la Academia Caţavencu, m-am gândit şi eu să fiu prezent, din pură întâmplare, într-un loc în care apare o vedetă şi face ceva nemaiîntâlnit de obişnuit. Prilej cu care am făcut un “paparazzi”. Numele vedetei îl ştii deja din titlu, aşa că o să povestesc cu de-amănuntul acest episod extraordinar în banalitatea sa apăsătoare.

În staţia lui 226, de lângă Galeria Orizont, aşteptam cu ploaia în cap să vină autobuzul, când, total pe neaşteptate, apare de după un colţ Ioan Gyuri Pascu şi se îndreaptă senzaţional de firesc către chioşcul din spatele meu. Acelaşi chioşc de unde cumpărasem cu doar câteva zeci de secunde înainte un pachet de ţigări! Deci I.G. Pascu a cumpărat de unde am cumpărat şi eu! Nu mai ţin bine minte ce i-a zis vânzătoarei sau ce-a cumpărat, pentru că eram cu spatele şi cu căştile în urechi şi, deci, n-am văzut sau auzit nimic, însă poate că a cerut un pachet de Dunhill! Exact aceleaşi ţigări de care am luat şi eu, înaintea lui!

Şi surprizele nu se opresc aici!!! Poate că, după ce a cumpărat probabilul pachet de ţigări, I.G. Pascu i-a întins vânzătoarei o bancnotă de 50.000 de lei (Dunhill-ul e cincizeci şi două!!!), iar aceasta din urmă poate că l-a somat să-i mai dea 2.000 de lei! I.G Pascu poate că a scuturat buzunarele a pagubă şi s-a fâstâcit puţin, după care, văzând că femeia se ţigăneşte cu el, poate că a început să se burzuluiască la ea! Ba mai mult, spre eventualul dezgust al publicului din staţie, poate că I.G. Pascu i-a zis că-i o scroafă comunistă (ea nu era deloc grasă!!!)!

După toată această uluitoare ne-ceartă, vedeta a plecat de la locul ne-faptei ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat! E absolut incredibil ce s-ar putea petrece în spatele tău în Bucureştii de astăzi!

Una scurtă, de la băieţii agasanţi care te acostează pe stradă şi te întreabă “domnu’/doamna/domn’şoara, aveţi un minut?”. Nu, nu ţopârlanii ăia care-ţi cer telefonul ca să dea un beep gagicii sau s-o sune scurt pe bunica aflată în spital, grav vătămată de o felie de salam scăpată de sub control, ci întocmitorii de sondaje de opinie. Astfel, cei de la IMAS au lăsat să dea buzna în ogrăzile mass-media un sondaj conform căruia 50% dintre români cred că sprintăm într-o direcţie greşită, în timp ce 43% sunt de părere că ne târâim picioarele pe poteca cea bună.

Mai mult ca sigur, ăia 50% sunt reprezentaţi de muşteriii chestionaţi la ieşirea din bodegă, când nici ei nu prea mai ştiau pe ce cărare s-o apuce, iar ceilalţi de fericiţii cărora soarta le-a surâs şi le-a trimis nevestele să-i adune de pe drumuri…

Ştire cu poantă penală de la englezi. Cică toate puşcăriile din Marea Britanie îşi vor spoi gardurile cu verde, pentru ca deţinuţii să nu se mai simtă închişi. Ălea albe sau gri au efecte nasoale precum dureri de cap, angoase, căderi de săpun sau accese de claustrofobie, în timp ce alea verzulii le vor oferi un sentiment sporit de libertate.

Păi, oameni buni, dacă tot faceţi o treabă, măcar faceţi-o omeneşte, până la capăt! Vreţi să le gonflaţi ocnaşilor sentimentul de libertate? Atunci puneţi-le în celulă o trapă dotată cu tunel subteran, ca să nu se mai rupă de şale stând ani întregi chirciţi cu linguriţa-n mână!

Cum ieri a fost sărbătoare datorită performanţei steliştilor de-a fi singurii marcatori în meciul cu Real Madrid, m-am gândit că ar pica bine un entry-dedicaţie pentru mingicarul-şef de aseară, Bănel Nicoliţă. Dedicaţia există de ceva timp în calculatorul meu, din vară chiar, sub forma unui profetic schimb de voroave cu kstanul despre posibilele avataruri onomastice ale stelistului. Aşadar, să intre Bănel pe scenă şi mingea în poartă!

kstanul: banel e negricios asa
io: un mic ronaldinho
kstanul: :))))
kstanul: clar
kstanul: banelinho
io: banita
io:
kstanul: banelardinho
kstanul: banel baros
kstanul: banelcenko
io: banelo’o
io:
kstanul: banelluigi buffon
kstanul: :)))
io: banellack
kstanul: banelbrotta
io: banelarrd
kstanul: banelranessi
kstanul: banelpard
io: banelovici
kstanul: :))))
kstanul: banelenilson
kstanul: banelnilson:)
kstanul: :))
kstanul: banelson
kstanul: plm
kstanul: :))
io: banelistuta
kstanul: banelradona
io: :))
kstanul: banaldo
kstanul: :)))
kstanul: :)))))))))))))
io: asta chair e tare
kstanul: =))
kstanul: care?
io: banaldo
kstanul: :)))
kstanul: mi am dat si eu seama
kstanul:
kstanul:
kstanul: :))
io: van banelrooy
Read more »