1:37 AM… 2537 de oi… 2538 de oi… 2539 de oi… 2540 de oi… ba pe mă-sa! Renunţ. E aproape 2 noaptea şi sunt treaz, pentru că, să vezi păţanie, m-am culcat singur şi m-am trezit cu insomnia lângă mine. De fapt, era chiar peste mine. Mârţoaga asta e mai rea ca o nevastă, zău aşa! E obeză, scofâlcită, puturoasă, te cicăleşte noaptea fără ca măcar să vorbească sau să aibă existenţă materială, însă, spre deosebire de-o consoartă, nu se sinchiseşte să-ţi gătească sau să-ţi spele şosetele.
Aşa că, luat la şuturi de nesomn, m-am statornicit niţel cu coatele pe pervaz scrutând Cernobîlul din spatele blocului, în speranţa că mă voi enerva, mi se va umfla o venă în frunte, va plesni şi voi reuşi dracu’ să adorm. De unde? Iarba pârjolită de astă-vară, gunoiul ornamental, corul de câini care-mi latră serenade nocturne sugrumate de rabie, poliţiştii care ies la agăţat de înjurături cu zornăitoarea dată la blană, sau chiar pelerinii care se întorc din crâşma de la colţ cu capetele plecate de la prea multă pioşenie etilică; ei bine, nimeni şi nimic n-a catadicsit să murdărească cu un strop de pitoresc tabloul romantic din faţa ochilor mei.
Băi, dă-vă! V-aţi vorbit între voi, ă? Staţi pitulaţi într-o scară de bloc, în beznă, şi vă daţi ştrengăreşte ghionţi că “uite, bă, ce l-am păcălit pe fraieru’ ăla! Io-te cum beleşte ochii pe geam să vază dacă ieşim de-aici să ne ducem la neveste! Hă, hă, hă, ce l-am făcut!” Aţi premeditat-o săptămâni întregi, aşa-i? Nu v-aţi mai bătut grasele slinoase din ogradă ca să vă duceţi ziua-n amiaza mare în parc şi să schiţaţi pe ambalajele de la pufuleţi tot felul de scheme… Apoi mi-aţi băgat mârţoaga-n pat ca să vă hliziţi acolo unde până mai ieri boraţi nostalgic felia de salam de import cumpărată cu banii de ţigări ai lu’ ăla micu’. Vă ştiu eu!
Păi asta e omenie, bă? V-am suduit cu toată fiinţa mea în sesiune, sincer şi curat, că la examen vă vedeam pe voi, oploşiţi la scara blocului, râgâindu-l din plămân pe Remus Talent. Cu patos mi-am dorit să muriţi toţi în discoteca aia mobilă de Logan, intoxicaţi cu flatulenţele umede ale puştoaicei pe care tocmai o agăţaserăţi c-un pachet de Kent şi-un bidon de vin marca Murfutlar! Necondiţionat v-am lipit c-o flegmă eticheta de ghiolbani, bă!!! Şi voi aşa mă trataţi? Uite, că m-am şi enervat! Ba chiar îmi zvâcneşte vena din frunte!!!!!!!!……………… Ceea ce-nseamnă că acum pot să mă duc la culcare. Neprezenţa voastră într-un moment crucial al vieţii mele a fost chiar benefică. Ţineţi-o tot aşa, sunteţi nişte băieţi de cacao cu zahăr!
Canci păreri la această însemnare, ceea ce poate că e mai bine pentru noi toţi.